Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.656 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Image:Moses the God-seer.jpg|right|frame|Holy Prophet MosesSfântul prooroc Moise]]Sfântul şi slăvitul [[prooroc]] '''Moise''', văzătorul de Dumnezeu, este dătătorul legii celei vechi, şi, după [[tradiţie]], autorul Pentateucului [[Pentateucul]]ui (primele cinci cărţi ale Bibliei). De la sfântul [[Grigorie de Nyssa]] încoace viaţa lui este considerată ca o icoană a vieţii duhovniceşti, a înaintării omului spre Dumnezeu. Pomenirea lui se face la [[4 septembrie]] şi Duminica strămoşilor.
==Personalitatea lui Moise==
==Viaţa==
Moise provenea din seminţia lui Levi: "Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor; … Amram a luat-o de fremeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Miriam, sora lor" (Ieşire 6, 16 şi 20). Tribul lui Levi se remarca drept cel mai talentat şi admirabil ataşat la cultura egipteanaegipteană, dar păstrând ca intr-un sicriu viu, tradiţiile părinţilor, credinţa strămoşilor şi aşezămintele lor.
Cunoaştem naşterea lui Moise şi cum l-a izbăvit mâna lui Dumnezeu, ajungând ca fiu al fetei lui Faraon. Trebuie precizat că originea evreiască a lui Moise era cunoscută atât lui însuşi cât şi egiptenilor. De la palatul regal i se îngăduie să plece să-şi viziteze rudele, iar acestea pot veni să-l vadă la palat. Contactul cu familia sa a fost important în cea mai mare măsură şi anume din punct de vedere al convingerilor sale religioase şi al simpatizării cu conaţionalii săi.
Odată ajuns la maturitate, bucurăndu-se de multe privilegii la curte, Moise este privit cu suspiciune, ură, îndoială şi invidie. De aceea se gândeşte la două alternative:
*să intre în viaţa administrativă a Egiptului cu recunoaşterea întâmplatoare sau treptată a idolatriei[[idolatrie]]i, ca religie de stat, ceea ce nu putea satisface tendinţele lui;
*să îmbrăţişeze cariera militară.
Uciderea egipteanului a ajuns la urechile lui Faraon şi, de teama răzbunării, Moise fuge în ţinutul Madian, unde Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov (Ieş. 3, 6) se descoperă prin rugul aprins care nu se mistuia.
Se căsătoreşte cu [[Sefora ]] (Ţippora), fiica preotului [[Ietro]]. Acest episod este important deoarece descoperim o altă virtute a lui Moise: [[smerenia]]. Aaron şi Miriam, fraţii lui Moise, sunt indignaţi şi-l critică pe Moise pentru căsătoria cu o femeie etiopiancă, neagră de culoare; Miriam se umple de lepră, se albeşte, în contrast cu etiopianca neagră. Deşi mustrat, Moise nu ripostează, ci îşi păstrează calmul, se pleacă precum la rugul aprins.
Stă în pribegie, departe de fraţii oropsiţi, timp de patruzeci de ani, nu pentru că se căsătorise şi avea familie, ci pentru faptul că era un bun psiholog şi un mare analist politic şi social: unitatea evreilor nu era bine închegată; trebuia ca exploatarea să devină insuportabilă, pentru ca fiii lui [[Israel ]] să-l dorească de conducător şi să dorească eliberarea; să vină la conducerea Egiptului alt faraoncare să nu cunoască bine pe Moise şi să-l urmărească pentru a-l ucide; în fine Moise să se declare conducător.
Într-adevăr, urmaşul lui Faraon, identificat cu Seti I (1309 – 1290 î. Hr.), s-a dovedit un exagerat doritor de construcţii grandioase, pentru care folosea în exclusivitate mâna de lucru gratuită a supuşilor.
Din [[Muntele Sinai]], Moise este trimis de Dumnezeu să izbăvească poporul evreu din robia egipteană. La început Moise şovăie, dar Dumnezeu îl încredinţează că va fi cu el. Nedumerit, Moise, întreabă cine este cel ce îl trimite, iar Dumnezeu îi dezvăluie numele Său: YAHVE, spunându-i: Eu sunt Cel ce sunt. Moise vrea să se sustragă de la această misiune, dar Dumnezeu, prin folosirea prezentului, arătând tocmai prezenţa Sa în mijlocul poporului ales, îi dă puterea de a săvârşi minuni: preschimbă toiagul în şarpe; îşi acoperă mâna de lepră; preface apa în sânge. Moise tot încearcă să dea înapoi spunând că este gângav şi neîndemânatic la vorbă. Atunci Yahve se mânie: Nu-l ai oare pe Aaron, fratele tău?Ştiu că el vorbeşte cu uşurinţă... el va vorbi poporului în locul tău, ca şi cum ar fi gura ta, iar tu vei grăi din partea Domnului.
A doua zi, în zori, Moise pleacă de la Ietro, luându-şi femeia şi pe cei doi copii. La un popas de noapte, este cuprins de un rău cumplit, care-i pune viaţa în primejdie. Sefora îşi dă seama că e pedepsită de sus, deoarece al doilea fiu al lor n-a fost tăiat împrejur, ceea ce ea face de îndată şi astfel pot să-şi continue cu toţii călătoria.
Imediat ce a ajuns în Egipt, Moise se întâlneşte cu Aaron şi cu bătrânii poporlui. Au cerut lui [[Faraon ]] să lase poporul pentru a aduce jertfă Domnului în pustie. Dispreţuitor, Faraonul refuză sub pretext că evreii caută ocazii de a trândăvi.
Cele zece plăgi abătute asupra Egiptului i-au demonstrat lui Faraon puterea pe care o are Dumnezeul lui Israel atunci când judecă. În ajunul ultimei urgii, omorârea întâilor născuţi, familiile lui Israel trebuiau să junghie un miel fără meteahnă şi să ungă cu sângele lui uşorii uşii şi pragul de sus, aşa ca Dumnezeu să nu-i nimicească pe întâii – născuţi din casele lor: jertfa de Paşti pentru Domnul (Ieş. 12, 27). Ultima pedeapsă a fost atât de cumplită încât Faraon a chemat noaptea pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu; şi voi şi fiii lui Israel şi duceţi-vă de-I faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru precum aţi zis. Luaţi-vă şi turmele şi cirezile şi duceţi-vă! Binecuvântaţi-mă şi pe mine! (Ieş. 12, 31-32).
Timp de patruzeci de ani, poporul ales trece prin multe întâmplări prin pustiul Sinai, fiecare întămplare avându-şi semnificaţia ei. În tot acest răstimp, Moise a fost preocupat de ducerea la îndeplinire a planului divin. De multe ori Moise s-a întristat, dar tot de atătea ori s-a rugat lui Yahve pentru iertarea poporului; tot de atâtea ori Moise se arată a fi recunoscător, îndemnându-i pe evrei: Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preamărit (Ieş. 15, 1).
Nu încape îndoială că Moise a fost o personalitate providenţială. După ce şi –a fixat tabăra la poalele Muntelui Sinai, Moise a urcat pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi pentru a primi condiţiile legământului – [[Decalogul]], Cele Zece Porunci, care vor sta la temelia rolului pe care l-a avut Israel, poporul ales al lui Dumnezeu. Astfel, Moise este cel care le-a comunicat israeliţilor Legea.
Timpul de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi petrecut pe Muntele Sinai, Moise a postit, după care a primit cele două table ale legii scrise pe piatră de degetul lui Dumnezeu. La poalele muntelui, sub conducerea lui Aaron, poporul ales cade în idolatrie, făurindu-şi un viţel de aur. După restaurarea legământului, încălcat aşa de repede, au fost construite lăcaşuri de închinare înaintea Domnului:
*Cortul Întâlnirii;
*Chivotul[[Chivot]]ul;
*Uneltele sacre din interiorul cortului.
Cu mintea sa a întrecut pe toţi oamenii, iar ca şi comandant de oştire el a avut puţini egali cu sine.
Prin Moise, evreii, batuţibătuţi, alungaţi, ponegriţi, insultaţi, torturaţi, au biruit dăinuind.
Moise a fost mare în toate privinţele. În acelaşi timp rege, legiuitor, arhiereu şi prooroc şi, în tot ce a făcut şi a vorbit el a fost model pentru toţi oamenii.
==Bibliografie==
1). ''[[Biblia ]] sau [[Sfânta Scriptură]]'', Ediţie jubiliară a Sf. Sinod, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001
2). Bondalici, Pr. Ic. Stavr. Dumitru, ''Enciclopedia marilor personalităţi din Vechiul şi Noul Testament'', Ed. Diecezană, Caransebeş, 2005
[[Categorie:Sfinţi]]
[[Categorie:Sfinţi din Vechiul Testament]]
[[en:Moses]]
