Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.649 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Fișier:ParinteleCleopa.jpg|right|thumbnail|250px|Părintele Cleopa Ilie]]Părintele '''Cleopa Ilie''' ([[10 aprilie]] 1912 - [[2 decembrie]] 1998), [[arhimandrit]] și viețuitor la Mânăstirea [[Mănăstirea Sihăstria ]] – Neamț, a fost unul dintre cei mai însemnați [[duhovnic]]i și predicatori români ai secolului XX.
== Copilăria==
Viitorul [[arhimandrit ]] Cleopa s-a născut în comuna Sulița, județul Botoșani, la [[10 aprilie ]] 1912. , fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru și Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în [[monahism]]. De mic era râvnitor spre cele dumnezeiești, îndeletnicindu-se cu [[post]]ul, [[rugăciune]]a și faptele bune. Părinții săi, Alexandru și Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creștină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică și de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau [[mila|milostenie]], se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viață curată și bineplăcută lui [[Hristos]]. Casa lor era ca o [[biserică]], așa cum avea să povestească mai târziu și Părintele Cleopa.
În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi și noapte. Toți erau îngrijorați pentru viața lui. Trebuie menționat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie.
Neștiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul [[Conon Georgescu]] de la [[Schitul Cozancea]], care, ascultându-i îngrijorarea pentru viața copilului, o sfătuiește să îl dăruiască Maicii Domnului.
Atunci Ana l-a întrebat nedumerită:<br>
- Cum să-l dăruiesc Maicii Domnului?<br>
- Iată cum, a zis el, ia o [[lumânare ]] și un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică și zi așa: ''[[Maica Domnului]], îți dăruiesc ție copilul acesta care este bolnav! Fă ce știi tu cu el!''
Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei [[metanie|metanii]] și, căzând în genunchi, a zis plângând: ''Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!'' Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta [[icoană]].
De atunci pruncul s-a făcut bine și nu a mai fost bolnav de moarte toată viața sa.
În jurul anului 1920, sora părintelui Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea [[Mănăstirea Agapia ]] pentru a se călugări[[călugăr]]i.
Spre sfârșitul anului 1927, fratele său mai mare, Gheorghe, a intrat în obștea Schitului Sihăstria. A fost călugărit, primind numele de Gherasim.
În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], Constantin și fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu [[post ]] și metanii, au luat [[binecuvântare]] de la [[preot]]ul satului și au spus părinților gândul lor; și așa au plecat la mânăstire.
== Intrarea în mănăstire ==
În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător și frate mai mare al Părintelui Cleopa s-a îmbolnăvit și a fost adus în [[schit]]. Odată, ieșind de la [[Sfânta Liturghie]], a avut o vedenie înfricoșătoare. I s-a arătat [[Maica Domnului]], spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul.
După trei zile, exact la aceeași oră, rasoforul [[rasofor]]ul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze. [[Monah]]ul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un [[suflet]] foarte nevoitor și singuratic. La [[14 septembrie]] 1933, la [[Înălțarea Sfintei Cruci]], nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.
A mai avut ascultări de [[paracliser]] și [[iconograf|pictor de icoane]].
În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în orașul Botoșani.
== Călugăria ==
[[Image:Elder_cleopa.jpg|thumb|Părintele Cleopa]]În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen]] să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie [[ucenic]]ie în schit. După aceasta și-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.
În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperișul bisericii și paraclisul.
În iunie 1942, la numai 30 de ani, părintele Cleopa este adus în schit și numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era în incapacitate de a-și mai exercita funcția.
Părintele Ioanichie Moroi avea să treacă la Domnul doi ani mai târziu, la [[3 septembrie]] 1944.
[[Diavol]]ul însă, care nu doarme niciodată, nu putea răbda buna nevoință și armonia monahilor din Mănăstirea Slatina. De aceea, a îndemnat Securitatea de atunci să facă o anchetă amănunțită în obștea acestei mănăstiri. Sosind noaptea, organele de securitate l-au cercetat și amenințat pe [[stareț]] și pe cei mai de seamă din mănăstire. Până la urmă i-au reținut pe câțiva dintre ei, în frunte cu Părintele Cleopa, tânărul Ieromonah [[Arsenie Papacioc]] și fratele Constantin Dumitrescu.
Ducându-i la Fălticeni, i-au anchetat toată noaptea. La sfârșit i-au spus părintelui să nu mai facă "propagandă religioasă" și i-au dat drumul. Atunci Părintele Cleopa s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul [[Arsenie Papacioc]], în Munții Stânișoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinții au înfruntat cu stoicism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua și noaptea și întărindu-se unul pe altul.
Părinții Cleopa și Arsenie s-au nevoit în Munții Stânișoarei până în vara anului 1954, când Patriarhul [[Justinian Marina|Justinian]] a obținut aprobarea ca cei doi nevoitori să se reîntoarcă la mănăstire sau să vină la Patriarhie. Părinții Cleopa și Arsenie s-au reîntors la Mănăstirea Slatina, spre bucuria călugărilor și a credincioșilor din partea locului.
În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si și combatere a stilismului[[stilism]]ului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat și părintele Cleopa, făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei.
În toamna anului 1956, Părintele Cleopa a revenit la Mânăstirea Sihăstria. De acum, viața duhovnicească de la Sihăstria s-a întărit și mai mult. Părintele Cleopa spovedea și povățuia pe credincioși și monahi la chilia sa din deal.
== Adormirea ==
[[Image:MORMNT~1.JPG|thumb|Mormântul Părintelui Cleopa la Mănăstirea Sihăstria]]
Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârșitul apropiat al Părintelui Cleopa. Acum vorbea tot mai puțin, cu voce stinsă și mereu repeta aceleași cuvinte: "De acum mă duc la frații mei!", "Lăsați-mă să plec la frații mei!" Apoi iarăși spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!"
Până duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit călugări și credincioși Era senin la față, vorbea calm și frumos celor care îl întrebau și nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si și bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.
Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deșteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus și mulțumit sufletește. Apoi a cerut ceva de mâncare, zicând: "Ați mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora asta?"
Arhimandritul [[Ioanichie Bălan]], vechi ucenic al Părintelui, spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiți duhovnici, sfetnici și predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viața sa interioară exemplară, de ascet și sihastru consacrat, experiența sa în nevoința monahală, vastele sale cunoștințe scripturistice și patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândețea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu și cuvântul său hotărât, înțelept și precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioșii, numeroșii săi fii duhovnicești, călugări și mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".
La sfârșitul anului 2005, [[Sfântul Sinod ]] al Bisericii Ortodoxe Române a declarat că se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui Cleopa și trecerea sa în rândul sfinților, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de la Sihăstria.
== Bibliografie ==
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Biserica Ortodoxă Română]]
[[en:Cleopa (Ilie)]]
[[pt:Cleopa Ilie]]
