'''Marcionismul''' este un sistem de credinţă dualist care a apărut la Roma odată cu învăţăturile lui [[Marcion din Sinope]], în jurul anului 144. Marcion Îl propovăduieşte pe Iisus [[Hristos]] ca mântuitor trimis de [[Dumnezeu ]] şi pe [[Apostolul Pavel]] ca lider al apostolilor[[apostoli]]lor, dar respinge [[Vechiul Testament|Biblia ebraică ]] şi pe [[Dumnezeu Tatăl|Iehova]]. Marcionismul anticipează mult mai consistentul [[dualism ]] al [[Maniheism]]ului.
Deoarece marcionismul a apărut chiar la începutul erei creştine şi deoarece chiar de la început a întemeiat o puternică organizaţie ecleziastică paralelă cu cea a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], această mişcare a fost un duşman periculos al Bisericii Ortodoxe. Deşi marcionismul era asociat cu [[gnosticism]]ul, Marcion căuta o formă de [[creştinism ]] care nu avea nici un fel de asociere cu [[iudaism]]ul. Viziunea lui Marcion părea centrată asupra textelor care erau folosite de creştini ca un Nou Testament, o abordare care i-a condus pe ortodocşi pe calea definirii [[Noul Testament|Noului Testament]].
Încă de la început, marcionismul a fost denunţat de oponenţii săi ca o [[erezie]]. De asemenea, aceşti oponenţi au scris lucrări împotriva acestuia, dintre care se remarcă o lucrare în cinci volume a lui [[Tertulian]] numită ''Adversus Marcionem'', scrisă în jurul anului 208. Astfel, critica împotriva marcionismului a anticipat autoritatea Bisericii de a declara eretic ceea ce este împotriva sa, afirmată la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]], din anul 325. Scrierile lui Marcion s-au pierdut, deşi erau larg răspândite şi citite şi trebuie să fi existat numeroase manuscrise. Chiar şi aşa, mulţi savanţi (printre care şi Henry Wace) pretind că este posibil ca o mare parte din marcionism să fie reconstruit şi dedus din ceea ce criticii săi de mai târziu, în special Tertulian, spun despre Marcion.