14.992 de modificări
Modificări
m
→Istorie: corect. leg. int.
Mănăstirea a fost rezidită de călugărul Chesarie Daponte între anii 1761-1763, cu ajutorul daniilor strânse în special domnitorii fanarioţi şi boierii din Ţările Române. A fost rezidit [[catolicon]]ul mănăstirii, cu hramul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, în stilul bisericilor atonite. În următorii douăzeci de ani, biserica a fost repictată. Au fost construite aghiasmatarul, aripa de est a mănăstirii şi clopotniţa, pentru care s-au cumpărat şi clopote noi, iar mănăstirea a fost înzestrată cu mai multe odoare de preţ. În faţa catoliconului, de partea cealaltă a curţii interioare, [[egumen]]ul Alexandru, originar din Ţara Românească, a construit [[trapeză|trapeza]] mănăstirii. Mănăstirea a mai suferit unele pagube în urma unor incendii din anii 1950 şi 1973.
Înăuntrul zidurilor mănăstirii se găsesc şapte [[paraclisCapelă|paraclise]]e închinate Sfinţilor [[Arhangheli]], Sfinţilor Împăraţi [[Constantin cel Mare|Constantin şi Elena]], [[Înălţarea Sfintei Cruci|Înălţării Sfintei Cruci]], Sfântului [[Ioan Botezătorul]], Sfântului Teodosie, Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe]] şi [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrării Maicii Domnului în Biserică]]. Biserica mai are nouă paraclise în afara zidurilor mănăstirii şi mai multe chilii, precum şi un port, Dafne.
==Odoare==
