Modificări

|Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la NeamţNeamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, judeţul Botoşanijudețul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peştera Peștera Sf. Ana, Israel

|biserici= Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea NeamţNeamț

Sfântul '''Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi recenți [[sfinţisfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea NeamţNeamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Ţara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât şi și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi credință și de vieţuire creştineascăviețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendar]]ul ortodox la data de [[5 august]].

== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna PăltinişPăltiniș, judeţul Botoşanijudețul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina şi și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "IliuţăIliuță". La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat şi și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi și lipsit de mângâierea părinţilor şi părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase șase copii.

Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" la Lipcani-Hotin şi și liceul "Dimitrie Cantemir" la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoalășcoală.

Dorul spre Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu şi și al vieţii vieții [[pustnic]]eştiești, după exemplul şi și pilda Părinţilor Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din CernăuţiCernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simţindusimțindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă viață mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şiși-a luat cărţile cărțile sfinte, crucea şi și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[duminică]], şiși, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obştea obștea Mănăstirii NeamţNeamț, unde face ascultare, la infirmerie şi și la biblioteca mănăstirii.

Între anii 1934-1935 îşi își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la [[mănăstire]], continuând aceeaşi aceeași ascultare. La [[8 aprilie]] 1936, în [[Miercurea Mare]], [[rasofor]]ul Ilie Iacob este tuns în monahism de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la IaşiIași), în biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Înălţarea Înălțarea Domnului]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan cel Mare]] – primind, potrivit pravilei călugăreşticălugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii cunoscuții călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităviață îmbunătățită.

Dorind viaţă viață [[pustnic]]ească şi și arzând cu inima pentru Hristos şi și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi și a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]], fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Ţara Sfântă]] împreună cu alţi alți doi monahi din lavră, Claudie şi și Damaschin, în noiembrie acelaşi același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi și sărută Crucea Golgotei şi și [[Mormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea NeamţNeamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieştenevoiește, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Sava]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi și încercări de la oameni şi și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obştea obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de [[smerenie]] şi și [[milă]] faţă față de toţitoți. Avea şi și ascultarea de infirmier al mănăstirii şi și îngrijea cu [[dragoste]] atât pe călugări, cât şi și pe numeroşii numeroșii arabi şi și beduini, bolnavi sau răniţi răniți în război, care erau aduşi aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şiși-l căutau atât unii, cât şi alţiiși alții.

Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoştea cunoștea limba română, era un mare povăţuitor povățuitor de suflete, şi și mărturisea pe toţi toți călugării români nevoitori în Ţara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi și citiri din [[Sfânta Evanghelie]] şi și din scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi și darul scrierii de învăţături şi învățături și versuri duhovniceştiduhovnicești, pe care le trimitea fraţilor fraților săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul [[pustnic|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monah]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitobștescul sfârșit. Obişnuia Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[ispită|ispite]]. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi mulți călugări din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi și continuă aceleaşi aceleași ascultări şi nevoinţeși nevoințe.

În anul 1947 este hirotonit [[diacon]], la [[13 mai]], în [[Biserica Sfântului Mormânt]], cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În acelaşi același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Patriarhia Română]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe [[valea Iordanului]] (înfiinţat înființat atunci de Patriarhia română), aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi Sfinții Părinți cu învăţături învățături pentru călugări şi și [[pelerin]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceştiduhovnicești, a înnoit chiliile şi și biserica schitului şiși, mai ales, viaţa viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţarățară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[Maria Egipteanca]]. Nevoinţa Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea întreținerea schitului şi și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi și se retrăgea câteva ore la linişte liniște într-o peşteră peșteră de pe malul Iordanului, iar dimineaţa dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.

Singurul său ucenic statornic era [[monah]]ul Ioanichie, precum şi și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi și Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi duhovnicești și se aflau sub [[ascultare]]a sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi și iubind desăvârşit liniştea şi desăvârșit liniștea și rugăciunea, fericitul stareţ stareț Ioan s-a retras, în luna noiembrie 1952, din [[ascultare]]a de [[egumen]] şiși, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]], pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţietradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşterăpeșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiuteneștiute, în cugetări şi și în doriri duhovniceştiduhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferinţesuferințe, lipsuri, lupte cu diavolii şi și cu [[înstrăinare]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterăpeșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi și prin [[ucenic]]ul său.

În sărbători mari şi și în posturi Sfântul Ioan săvârşea săvârșea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peşterii peșterii [[Sfânta Ana]] şi și se împărtăşeau împărtășeau amândoi cu [[Euharistie|Trupul şi și Sângele lui Hristos]], mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi și în clipe de răgaz, ieşea ieșea în gura peşteriipeșterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţipesmeți, măsline, smochine şi și bea puţină puțină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi și suferea toate cu multă răbdare. SimţinduSimțindu-şi sfârşitul și sfârșitul aproape, miercuri [[4 august]], s-a împărtăşit împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa dimineața la orele 5 şiși-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Ştiuse mai dinainte data sfârşitului sfârșitului său, pe care şiși-a însemnat-o pe peretele peşteriipeșterii. A fost înmormântat în peştera peștera în care s-a nevoit şi și care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la [[8 august]] 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi și l-a numărat în ceata sfinţilorsfinților, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţitoți. La [[15 august]] 1980, acelaşi același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat așezat în ea, cu mare cinste, şi și l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele [[MoaşteMoaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşiortodocși, şi și chiar catolici, ca să se închine la moaştele moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi toți cei ce se roagă cu credinţăcredință, îl primesc. Această strămutare a moaştelor moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[patriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşiitoți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi și Ţara Sfântă.

[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, şi și văzând cinstitele sale moaştemoaște, l-a trecut în rândul sfinţilorsfinților, la data de 20-[[21 iunie]], 1992, sub numele de "Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ Neamț - Hozevitul", fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veşniceveșnice.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieştemiluiește-ne pe noi. Amin.

==RecunoaştereRecunoaștere==

Chiar înainte de a fi procedat la "canonizare", adică la trecerea lui în rândul [[sfinţisfinți]]lor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un [[călugăr]]-[[imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii credincioșii care ajungeau în faţa fața [[moaştemoaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamţ Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996).

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Trăgându-se de origine din părţile părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi și mijlocitorul elevilor, profesorilor şi și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

*Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, "Hrană Duhovnicească", Editura Lumină din Lumină, BucureştiBucurești, 2000, 624 p.*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon către Sion, Jerusalem 1999 (conţine conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată)

'''Canonisirea împiedicată de cei adormiţiadormiți'''

La un Preasfinţit Preasfințit Episcop <br>

cu năravul la beţiebeție.

s-a găsit de cuviinţă cuviință <br>

şi și cei mari să aibă ştireștire.

Preasfinţitul Preasfințitul la sfârşitsfârșit,<br>

şi și scăpând din mână pana<br>

Cugetând puţin puțin bătrânul<br>

căci îi ţiuie țiuie urechea<br>

dar în clipa-aceea iarăşiiarăși<br>

şi și de frică Arhiereul<br>

Dar venindu-şi și iar în fire,<br>

şi și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândeţe blândețe i-a grăit:

Iată, am aceste ştiriștiri,<br>

Preasfinţitul Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înşel înșel cu băutura<br>şi și de rău cu drept mă ţințin!

slujba cum ţiți-o împlineştiîmplinești?<br>

şapte șapte ani să nu slujeştislujești!”

„Preasfinţite„Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfinţitsfințit,<br>

ca pe cei trecuţi trecuți din viaţă viață <br>

a-nţeles nțeles cine striga,<br>şi și rupând scrisoarea, zice:<br>

aş aș putea nedreptăţinedreptăți!

Cei din viaţă viață cer pedeapsă<br>

solitor te-au câştigatcâștigat!

[[Imagine:Moastele-Sf.-Ioan-Romanul2.jpg|right|thumb|350 px|Moaştele Moaștele Sf Cuvios Ioan]]

Şi să nu mă uiţi uiți pe mine<br>

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, Bucureşti București 2000, p. 140-142)

:Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos şi și în valea Iordanului, în peşteră peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.

:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos şi și în valea Iordanului te-ai aşezat așezat spre nevoinţănevoință. Pentru aceasta şi și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

: Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi și în pustie locuind, cu liniştea liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi și cântare îţi îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viaţa şi Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei]]

*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conţine conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum şi și imagini, articole, mărturii etc.)

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]]