5.289 de modificări
Modificări
ortografie 2
Conform cu scriitorii Censorinus şi Macrobius, ciclul intercalar ideal era format din ani obişnuiţi de 355 de zile alternând cu ani intercalari care aveau alternativ 377 şi 378 de zile. Prin acest sistem, anul mediu roman ar fi avut 366¼ zile la fiecare ciclu de 4 ani, ceea ce dă o diferenţă medie de o zi faţă de orice solstiţiu sau echinocţiu. Macrobius a propus şi o îmbunătăţire prin aceea că pentru 8 ani din 24 vor fi doar 3 ani intercalari, fiecare de 377 de zile. Această propunere făcea ca durata medie a anului să fie de 365¼ de zile la fiecare ciclu de 24 de ani. În practică, intercalările, în general, nu respectau această schemă ideală, ci erau determinate de puterea politică. Atât cât s-a putut determina din dovezile istorice, ele erau mult mai puţin regulate decât sugerează aceste scheme. De obicei, apăreau în fiecare al doilea sau al treilea an, dar uneori erau omise pe o perioadă foarte mare de timp, iar uneori apăreau în doi ani consecutivi.
Dacă era folosit corect, acest sistem permitea anului roman, în medie, să stea cât de cât aliniat cu anul tropical. Totuşi, dacă prea mulţi ani intercalari erau omişi, aşa cum s-a întâmplat după al Doilea Râzboi Război Punic şi în timpul Războaielor Civile, calendarul pierdea foarte repede alinierea la anul tropical. Mai mult, deoarece anii intercalari erau adesea stabiliţi destul de târziu, cetăţenii romani obişnuiţi adesea nu cunoşteau data corectă, în special când locuiau departe de capitală. Din aceste motive, ultimii ani ai calendarului ante-iulian au fost cunoscuţi mai târziu sub numele de ''anii confuziei''. Problema a devenit deosebit de acută în timpul domniei lui Iulius Cezar (din 63 BC î.Hr până în 46 BCî.Hr), când au fost doar cinci luni intercalare în loc de opt câte ar fi trebuit şi nici una în timpul ultimilor cinci ani înainte de anul 46 ÎHî.Hr.
Reforma iuliană a avut intenţia de a elimina problema definitiv. Înainte de a intra în vigoare, intercalarele lipsă din timpul domniei lui Iulius Cezar au fost corectate prin introducerea a 67 de zile (22+23+22) între noiembrie şi decembrie ale anului 46 ÎH î.Hr sub forma a două luni, pe lângă cele 23 de zile care deja fuseseră adăugate lunii februarie. Astfel au fost adăugate 90 de zile ultimului an al calendarului roman, acesta ajungând la 445 de zile. Pentru că a fost ultimul dintr-o serie de ani neregulaţi, aceest acest an extra-long este cunoscut sub numele de ''ultimul an al confuziei''. Primul an al noului calendar a fost 45 ÎHî.Hr.
==Eroarea anului bisect==
Cu toate că noul calendar era mult mai simplu decât cel roman, conducătorii, se pare, au înţeles greşit algoritmul. Ei au adăugat un an bisect la fiecare trei ani, în loc de unul la patru ani. După spusele lui Macrobius, eroarea a apărut datorită metodei de numărare inclusivă, adică ciclul de patru ani era considerat ca având în componenţă atât primul cât şi al patrulea an. De aici rezultau prea multe zile adăugate. Caesar Augustus a remediat această discrepanţă prin restaurarea frecvenţei corecte după 36 de ani de greşeală. În plus, el a omis câţiva ani bisecţi tocmai pentru a realinia calendarul.
Lista istorică a anilor bisecţi (i.e. ani cu o zi adăugată) din această perioadă nu este prezentată explicit de nici o sursă istorică, cu toate că existenţa anilor bisecţi trianuali este confirmată de o inscripţie care, probabil, datează din anul 9 sau 8 ÎHî.Hr.. Cronologistul Joseph Scaliger a stabilit în 1583 că reforma augustană a fost introdusă în anul 8 ÎH şi a stabilit că secvenţa anilor bisecţi a fost: 42, 39, 36, 33, 30, 27, 24, 21, 18, 15, 12, 9 ÎHÎHr, DH 8d.Hr, 12 etc. Această propunere este, încă, cea mai larg acceptată soluţie. Uneori se sugerează că anul 45 ÎH î.Hr a fost un an bisect.
Din când în când au fost propuse şi alte soluţii. Kepler a propus în anul 1614 că seria corectă de ani bisecţi ar fi fost: 43, 40, 37, 34, 31, 28, 25, 22, 19, 16, 13, 10 ÎH, DH 8, 12 etc. În 1883 cronologistul german Matzat a propus seria urătoare: 44, 41, 38, 35, 32, 29, 26, 23, 20, 17, 14, 11 ÎH, DH 4, 8, 12 etc., pe baza pasajului din ''Dio Cassius'' care menţionează o zi adăugată în anul 41 ÎH despre care se spune că ar fi fost '' contrară regulii (lui Cezar)''. În anii 1960, Radke a argumentat că de fapt regula a fost instituită atunci când Augustus a devenit împărat suprem în anul 12 ÎH, sugerând secvenţa: 45, 42, 39, 36, 33, 30, 27, 24, 21, 18, 15, 12 ÎH, DH 4, 8, 12 etc.
==Numele lunilor==
Imediat după reforma iuliană, cele doisprezece luni ale calendarului iulian au fost numite: ''Ianuarius, Februarius, Martius, Aprilis, Maius, Iunius, Quintilis, Sextilis, September, October, November,'' şi ''December,'' la fel cum se numeau şi înainte de reformă. Lungimea lor era stabilită la valorile valabile până astăzi. Vechea lună suplimentară, intercalară, numită ''Mensis Intercalaris'', a fost desfinţată desfiinţată şi înlocuită cu o singură zi suplimentară introdusă în acelaşi loc (i.e. înaintea ultimelor cinci zile din februarie). Prima lună a anuluia anului a continuat să fie Ianuarius, aşa cum era începând cu anul 153 ÎH.
Mai târziu, romanii au botezat două din lunile anului cu numele lui Iulius Cezar şi al lui Augustus, redenumind Quintilis ("a cincea lună"; Martius a fost iniţial prima lună a anului) prin ''Iulius'' (iulie) în 44 ÎH şi Sextilis ("a şasea lună") prin ''Augustus'' (August) în 8 ÎH. (este de remarcat că litera ''J'' nu a fost inventată decât în secolul al XVII-lea). Quintilis a fost redenumită în onoarea lui Iulius Cezar pentru că era luna lui de naştere. În conformitate cu un ''senatusconsultum'' citat de Macrobius, Sextilis a fost redenumită în onoarea lui Augustus deoarece câteva din cele mai importante momente din accederea lui la putere, culminând cu căderea Alexandriei, au avut loc în acea lună.
Şi alte luni au fost redenumite după împăraţi, dar se pare că nici una dintre schimbările ulterioare nu a supravieţuit morţii iniţiatorilor lor. Caligula a redenumit septembrie ("a şaptea lună") prin ''Germanicus''; Nero a redenumit Aprilis (aprilie) prin ''Neroneus'', Maius (mai) prin ''Claudius'', şi Iunius (iunie) prin ''Germanicus''; Domitian a redenumit septembrie prin ''Germanicus'' şi octombrie ("a opta lună") prin ''Domitianus''. În alte timpuri de asemenea, septembre a fost redenumit prin ''Antoninus'' şi ''Tacitus'' iar noiembrie ("luna a noua") a fost redenumită ''Faustina'' şi ''Romanus''. Commodus a fost un caz unicat prin aceea că a redenumit toate cele doisprezece luni după numele lui adoptate (din ianuarie până în decembrie): ''Amazonius, Invictus, Felix, Pius, Lucius, Aelius, Aurelius, Commodus, Augustus, Herculeus, Romanus,'' şi ''Exsuperatorius''.
Mult mai durabile decât efemerele redenumiri de după împăraţii romani post augustini au fost numele introduse de Carol cel Mare. El a redenumit toate lunile cu nume agricole din vechea germană de sus. Acestea au fost folosite până în secolul al XV-lea, iar cu unele modificări până spre sfârşitul secolul al XVIII-lea, în Germania şi În Ţările de Jos, acestea fiind (ianuarie-decembrie): ''Wintarmanoth'' (luna de iarnă), ''Hornung'' (primăvara), ''Lentzinmanoth'' (luna Postului Mare), ''Ostarmanoth'' (luna Paştelui), ''Winnemanoth'' (luna păscutului), ''Brachmanoth'' (luna aratului), ''Heuvimanoth'' (luna fânului), ''Aranmanoth'' (luna recoltei), ''Witumanoth'' (luna lemnului), ''Windumemanoth'' (luna culesului vilor), ''Herbistmanoth'' (luna recoltei de toamnă), and ''Heilagmanoth'' (luna sfântă). Traduceri ale acestor denumiri mai sunt încă folosite în ziele zilele noastre în unele limbi slave, cum ar fi poloneza.
==Lungimea lunilor==
==De la iulian la gregorian==
Calendarul iulian a fost folosit în Europa vestică din vremea Imperiului Roman până în 1582, când Papa Grigorie al XIII-lea a promulgat [[Calendarul gregorian]], care a fost adoptat repede de toate ţările catolice. Ţările protestante all-au adoptat mai târziu iar ţările Europei Răsăritene şi mai târziu. Rusia a rămas la Calendarul iulian până după revoluţia bolşevică (care, astfel, este numită ''Revoluţia din octombrie'' cu toate că a avut loc în noiembrie după calendarul gregorian) în 1917, în timp ce Grecia a continuat să-l folosească până în anul 1923.
Cu toate că ţările Europei Răsăritene au adoptat calendarul gregorian din 1923, bisericile ortodoxe locale nu au făcut acest lucru. În timpul unui sinod ţinut în Constantinopol în mai 1923, a fost propus un [[Calendarul iulian revizuit|Calendar iulian revizuit]], care este format dintr-o componentă solară care este şi va fi identică cu calendarul gregorian până în anul 2800 şi o parte lunară care se foloseşte la calcularea [[Pascalia|Pascaliei]] astronomice la Ierusalim. Nici o biserică ortodoxă nu a acceptat componenta lunară a acestui calendar, astfel încât toate Bisericile Ortodoxe locale continuă să sărbătorească Sfintele Paştidupă Paşti după calendarul iulian (bisericile din [[Biserica Ortodoxă a Finlandei|Finlanda]] şi [[Biserica Ortodoxă a Estoniei|Estonia]] folosesc Pascalia gregoriană). Componenta solară a fost acceptată doar de unele Biserici Ortodoxe, acelea din [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica din Alexandria|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Grecia]], [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]], [[Biserica Ortodoxă Română|RomaniaRomânia]], [[Biserica Ortodoxă a Poloniei|Polonia]], [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bulgaria]] şi [[Biserica Ortodoxă din America|America]] (cu toate că eparhia de [[Eparhia de Alaska (OCA)|Alaska]] şi încă unele parohii au rămas la calendarul iulian). Astfel, aceste biserici prăznuiesc Naşterea Domnului în aceeaşi zi cu bisericile creştinii occidentali pentru că [[25 decembrie]] coincide în cele două calendare gregorian şi iulian (până în 2800 când calendarul iulian revizuit va rămâne o zi în urma calendarului gregorian datorită regulii diferite de apariţie a anului bisect).
[[Vechi calendarişti]] şi Biserici Ortodoxe din [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]], [[Biserica Ortodoxă a Rusiei|Rusia]], [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Serbia]], [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Georgia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Ucraina]] continuă să folosească calendarul iulian pentru sărbătorile fixe, astfel încât ei prăznuiesc Naşterea Domnului în [[25 decembrie]] după calendarul iulian, ceea ce corespunde cu [[7 ianuarie]] din calendarul iulian (până în 2100, câd când calendarul iulian va da înapoi cu o zi faţă de calendarul gregorian).
==Vezi şi==
