5.289 de modificări
Modificări
ortografie
În istorie și în [[Canon|literatura canonică]] (i.e. Canoanele bisericești și comentariile tradițional acceptate ale acestora), '''[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]]''' i-au fost atribuite amumite anumite '''prerogative''' (''presbeia'') pe care alte Biserici Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] nu le au. Aceste prerogative nu îi sunt toate recunoscute, deși toate au precedente în istorie și se bazează pe referințe canonice. Mai jos este redată o listă a acestor prerogative (lista nu se pretinde a fi exhaustivă), cu referințele lor tradiționale:
*Prerogative egale cu cele ale Vechii Rome (Canonul al 3-lea al celui de-[[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]], Canonul 36 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]]);
Nu putem vorbi totuși de această diferență de opinie ca relevând exclusiv de apartenența la o Biserică sau altă, întrucât există și canoniști ruși care îmbrățișează perspectiva preferată mai degrabă de canoniștii constantinopolitani. Acesta este de exemplu cazul lui I. Sokolov, un cunoscut profesor de la Academia Teologică din Sankt Petersburg:
:În general, exista o reciprocitate deplină între patriarhii Răsăritului ortodox, o desăvârșită dragoste, respect frățesc și unitate în duh și în acțiune. Astfel, a vorbi despre papism în Răsăritul ortodox este nepotrivit; patriarhii Constantinopolului, care au fost uneori acuzați în mod greșit de astfel de tendințe nu au aspirat niciodată la dominația absolută în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ei au fost întotdeauna motivați, în relație cu ceilalți patriarhi răsăriteni, de dragostea frățească și de bunavoințăbunăvoință. Nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un duh papist în Răsăritul ortodox (Citat în Maximos, p. 299).
Putem găsi același fel de exprimare în chiar formulările Patriarhiei Ecumenice, cum este cazul într-un ''sigillion'' al Patriarhului [[Gherasim al III-lea al Constantinopolului|Gherasim al III-lea]]:
''Oxford Dictionary of Byzantium'' descrie această instituție astfel:
:Era într-adevăr firesc, de nu inevitabil ca episcopii, individual, să tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică oridecâteori ori de câte ori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. Într-adevăr, convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, 17 de la Calcedon) (p. 697).
Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] sau [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială).Primul sinod de acest fel a fost ținut, din câte se știe, la Constantinopol în anul 336, după consacrarea orașului drept capitală (Maximos, p. 82).
===Jurisdicția in "teritoriile barbare"===
Canonul 28 de la Calcedon afirmă:
:Urmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinților Părinți și cunoscând canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au întrunit în împărătescul Constantinopol, în noua Romă, sub marele Teodosie, răposatul împărat de pioasă amintire, aceleași le orânduim (hotărîmhotărâm) și le statornicim și noi, despre întâitetățile întâietățile (privilegiile) preasfintei Biserici a aceluiași Constantinopol, a Noii Rome, de vreme ce și scaunului Romei vechi părinții după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea pentru motivul că cetatea aceea era cetate împărătească
:Și cei 150 de episcopi preaiubitori de Dumnezeu, îndemnați (împinși) de același țel (scop, considerent), au dăruit (conferit) întâietăți (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăția și cu senatul (sinclitul) și care a dobândit privilegii deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome împărătești; întocmai ca și aceea să se facă mare (să se înalțe) și în lucrurile cele bisericești, fiind a doua după aceea.
:De asemenea (s-a hotărât) ca numai mitropoliții diecezei Pontului, a Asiei și a Traciei, precum și episcopii din ținuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; și adică, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite, împreună cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonid hirotonind pe episcopii din eparhie, după cum se rânduiește (poruncește) prin dumnezeieștile canoane;iar mitropoliții pomenitelor dieceze să fie hirotoniți, după cum s-a spus, de către arhiepiscopul Constantinopolului, după ce potrivit obiceiului s-au făcut alegeri într-un glas (unanime) și i s-au adus lui la cunoștință.<ref>(Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 101-102)</ref>
Cu privire la ce se înțelege prin cuvintele "teritoriile barbare", Sf. Nicodim scrie:
