14.992 de modificări
Modificări
m
leg. int.
Alți canoniști însă, în special cei asociați chiar Patriarhiei Ecumenice insistă asupra faptului că Vechea Romă a păstrat și cinstirea, și autoritatea și primatul multă vreme după ce pierduse statutul de capitală imperială. Astfel, situarea sa în orașul imperial nu era singurul factor determinant în stabilirea primatului, autoritatea sa efectivă în această poziție fiind consfințită de o îndelungată tradiție. Astfel, autoritatea spirituală a Patriarhiei de Constantinopol s-a păstrat, supraviețuind căderii Imperiului care o susținuse si contextului istoric nefavorabil.
Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către [[papism]]<ref>[http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1801 Constantinople shows increasing tendency to Orthodox 'papism' - articol semnat de un preot rus] - Sursa: Russian news Interfax</ref>, acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor [[eparhie|eparhiilor ]] (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată.
Nu putem vorbi totuși de această diferență de opinie ca relevând exclusiv de apartenența la o Biserică sau altă, întrucât există și canoniști ruși care îmbrățișează perspectiva preferată mai degrabă de canoniștii constantinopolitani. Acesta este de exemplu cazul lui I. Sokolov, un cunoscut profesor de la Academia Teologică din Sankt Petersburg:
:Dacă un cleric are pricină (vreun litigiu) cu alt cleric, să nu lase pe episcopul său propriu și să alerge la judecătorii lumești, ci mai întâi să se cerceteze treaba (cauza) de către episcopul său propriu sau, cu învoirea aceluiași episcop, de către aceia pe care i-ar voi amândouă părțile să se întocmească (stabilească) cele ale dreptății (să se facă judecată). Iar dacă cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, să se supună cercetărilor (pedepselor) canonice.
:Iar dacă vreun cleric are pricină (litigiu) cu episcopul său propriu sau și cu un alt episcop, să se judece de către sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dacă un cleric ar avea neînțelegere cu mitropolitul aceleiași eparhii (mitropolii), să fie luat (solicitat judecător) exarhul [[Dieceză|diecezei ]] sau scaunul împărăteștii cetăți a Constantinopolului și de către acesta să se judece. <ref> Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 90-91.</ref>
Sf. [[Nicodim Aghioritul]] comentează astfel sensul acestui canon:
