5.289 de modificări
Modificări
ortografie
În anii următori [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea]] [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Biserica Antiohiei]] era sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor [[Arianism|secte ariene]] şi cu Biserica ortodoxă, al cărei [[scaun]] episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când [[Eudoxie al Antiohiei]], un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Meletie, care fusese un prieten apropriat al lui [[Acachie de Cezareea]], un semi-arian (el și adepții săi respingeau atât termenul de ''homoousion'' - „de o fiinţă” cu Tatăl - cât și termenul de ''homoiousion'' - „de o fiinţă asemănătoare” cu Tatăl - din [[Crez]]). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi, astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană au crezut că Meletie era de partea lor.
Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii distincţii delicate, şi totuşi formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic, nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând al lui Meletie pare să întruchipeze promisiunea unei păci mult aşteptate.
Meletie nu avea temperamentul lui [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]]. Avea calităţi autentice: ducea o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a încercat să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind duşmănie din partea nimănui, pentru că evita toate problemele aflate în discuţie.
