Modificări

'''Septuaginta''' (nume care derivă din latinescul „şaptezeci”„șaptezeci”, citată uneori prin '''LXX''') este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a [[Vechiul Testament|Scripturilor ebraice]] în greceştegrecește. Este [[Vechiul Testament]] [[canon]]ic din [[Biserica Ortodoxă]].

Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeu al II-lea ''Philadelphos'' (283-246 î.Hr.), care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înţelepciunea înțelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost în consecinţă consecință traduse în această limbă. Filosoful Philon din Alexandria (cunoscut şi și sub numele ''Filon Iudeul'') spune că un motiv al traducerii ar fi fost şi și acela de a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora.<ref>[http://www.archive.org/details/TheWorksOfPhiloJudaeusVolII Yonge, C.D., ''The Works Of Philo Judaeus Vol.II'' (1854)]</ref> Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuși s-ar afla la originea acestei inițiative, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.

''Scrisoarea lui Aristeas'', cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din [[Ierusalim]] şi și i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui [[Israel]] au fost aleşi aleși câte şase șase traducători, ajungându-se astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi șaptezeci și doi (alte relatări vorbesc de şaptezeci șaptezeci sau de şaptezeci şi șaptezeci și cinci).

Termenul ''Septuaginta'' provine din expresia latină ''versio septuaginta interpretum'' („traducerea celor şaptezeci șaptezeci de interpreţi”interpreți”, sau, în limba greacă ''ἡ μετάφρασις τῶν ἑβδομήκοντα'' - „hē metáphrasis tōn hebdomēkonta”).<ref>Karen H. Jobes, Moises Silva, ''Invitation to the Septuagint'', Ed. Paternoster Press, 2001. ISBN 1-84227-061-3</ref>

Iniţial Inițial a fost tradusă doar ''Tora'' (primele [[Pentateuh|cinci cărţicărți]]), dar ulterior au fost adăugate traduceri ale altor cărţi cărți sfinte (şi și chiar compoziţiicompoziții) acestei colecţiicolecții. În vremea [[Iisus Hristos|Domnul]]ui, Septuaginta era [[Biblia]] folosită de majoritatea evreilor eleniştieleniști.Astfel, atunci când [[Apostoli]]i au citat Scripturile evreieşti evreiești în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor l-a constituit Septuaginta (LXX). Dat fiind faptul că [[Evanghelia]] s-a răspândit cu precădere printre evreii eleniştieleniști, este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primare. Păşind Pășind pe urmele acestor prime generaţii generații de creştinicreștini, [[Biserica Ortodoxă]] a continuat să considere Septuaginta ca fiind singurul text canonic al [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]].

Există anumite diferenţe diferențe între canonul Septuagintei şi și cel al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] şi și [[Protestantism|creştinilor protestanţicreștinilor protestanți]], bazate pe diferenţe diferențe de tradiţie tradiție a traducerii sau de doctrină.

==Diferenţe faţă Diferențe față de alte canoane creştinecreștine==Diferenţele Diferențele dntre [[canon]]ul Septuagintei şi și cel al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] ([[Vulgata]]) sunt minore şi și nu au fost niciodată subiectul controverselor dintre ortodocşi şi ortodocși și romano-catolici. Listele canonice sunt, în esenţăesență, aceleaşi aceleași (unele dintre nume sunt diferite) cu următoarele diferenţediferențe:

* canonul latin nu conţine conține [[I Ezdra]] (cu toate că îi foloseşte folosește numele pentru ceea ce ortodocşii ortodocșii numesc [[Neemia|II Ezdra]]);* sunt numai 150 de [[Psalm]]i în canonul latin, în timp ce Septuaginta are 151 (iar Psalmii sunt număraţi şi împărţiţi numărați și împărțiți diferit între cele două canoane, deoarece canonul latin modern se bazează pe textul masoretic evreesc, deşi deși [[Vulgata]] foloseşte folosește numărătoarea Psalmilor din Septuaginta);

* canonul latin nu conţine conține nici [[III Macabei|III]] şi și nici [[IV Macabei]];* deşi tradiţia deși tradiția romano-catolică folosea numărătoarea din Vulgata latină, care urmează Septuaginta, după Conciliul Vatican II, publicaţiile publicațiile romano-catolice, inclusiv Biblia catolică şi și textele liturgice, au început să folosească numărătoarea din textul masoretic ebraic.

Diferenţele Diferențele dntre canonul Septuagintei şi și canonul [[protestantism|protestant]] provin din înţelegerea greşită înțelegerea greșită a lui Martin Luther, din secolul al XVI-lea. Când el a tradus Vechiul Testament în germană, a crezut în mod greşit greșit că cea mai veche sursă pentru Vechiul Testament ar fi în ebraică, prin urmare el a găsit şi și urmat aşaașa-numitul ''Text masoretic'' (MT), un canon ebraic din secolul al IX-lea, compilat cu largheţe larghețe ca reacţie faţă reacție față de afirmaţiile creştinilor afirmațiile creștinilor că Scripturile Vechiului Testament aparţin aparțin Bisericii. Astfel, MT este, de asemenea, baza textului Vechiului Testament din versiunea autorizată în limba engleză din secolul al XVII-lea („Versiunea Regelui James”).

Există numeroase diferenţe diferențe între LXX (Septuaginta) şi și MT (textul masoretic). Astfel, MT nu conţine conține următoarele texte:

* porţiunea porțiunea din [[II Ezdra]] (pe care MT o numeşte numește simplu „Ezra”) numită „[[Rugăciunea regelui Manase]]”

* porţiuni porțiuni din [[Cartea Esterei]]* [[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Solomon]]* [[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)]]

* [[Epistola lui Ieremia]], aşaașa-numita „adăugare la Daniel” ([[Cântarea celor trei tineri]])

* [[Istoria omorârii balaurului şi și a sfărâmării lui Bel]]

* toate cele patru cărţi cărți ale Macabeilor. În plus, în textul masoretic, [[Psalmi]]i sunt număraţi şi împărţiţi numărați și împărțiți diferit.

==Diferenţe faţă Diferențe față de textul masoretic (MT) ==Există variaţii variații interne multiple între Septuaginta şi și Textul masoretic. Textele sună diferit în multe locuri, dând Septuagintei un ton mult mai [[Hristologie|hristologic]] şi și care a fost în mod deliberat evitat atunci când masoreţii masoreții au întocmit canonul lor anti-creştincreștin. Aceste diferenţe diferențe de nuanţe nuanțe dovedesc faptul că Apostolii au folosit Septuaginta. Mai departe sunt prezentate câteva exemple de diferenţe diferențe radicale în formulare (s-a folosit pentru textul Septuagintei traducerea Sf. Sinod de la 1914 şi și pentru textul masoretic traducerea lui D. Cornilescu):

| De ai fi adus drept şi și ai fi împărţit împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce şi și tu îl vei stăpâni pe acela. || Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte pândește la uşăușă; dorinţa dorința lui se ţine ține după tine, dar tu să-l stăpâneştistăpânești.

! Ieşirea Ieșirea 21:16/17

| Jertfe şi și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârşitsăvârșit... || Tu nu doreşti dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile...

Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului şi și a Apostolilor şi și chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanţii savanții din ultima jumătate de secol au pus în evidenţă evidență o asemănare puternică între Septuaginta şi și textele evreeşti evreești pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulţi mulți astfel de savanţisavanți, Hershal Shanks<ref> Hershal Shanks, ''4QSama - The Difficult Life of a Dead Sea Scroll'', Biblical Archaeology Review, Vol 33 No 3, May/June 2007, pp66-70.</ref> notează că ''”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”''. Mai departe, el precizează că ''”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere”'' şi și ''”…acordă o autoritate nouă traducerilor greceşti grecești în faţa fața textului masoretic”''. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărţii cărții recenzate), Hershal continuă ''”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între [[tradiţiatradiția]] Septuagintei din greaca veche şi și 4QSama decât a fost descoperită până în prezent în fragmentele noastre”''.

Pe baza noilor informaţii informații furnizate de [[Manuscrisele de la Marea Moartă]], savanţii savanții confirmă tradiţia tradiția veche de milenii privind folosirea Septuagintei de către [[Biserica Ortodoxă]].

==ReferinţeReferințe==

==Vezi şiși==