Modificări

A urmat Liceul naţional ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929. În acelaşi an se înscrie la [[Academia Teologică din Sibiu]], pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din parte partea Mitropolitului Ardealului pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel, audiază cursurile de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi pe cele de [[Mistică]] creştină predate de [[Nichifor Crainic]].

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care îl reprezintă pe [[Mihai Viteazul]] de la Ateneul Român. Trimis de [[chiriarhepiscop|chiriarhul]]ul său, călătoreşte la [[Muntele Athos]] pentru documentare şi experienţă duhovnicească.

Pe [[29 septembrie]] 1935 este hirotonit [[diacon]] celibatar de către [[mitropolit|mitropolitul]]ul [[Nicolae Bălan]]. În anul 1939 petrece trei luni la [[Schitul Românesc Prodromu]] de la [[Muntele Athos]], apoi este închinoviat la [[Mănăstirea Sâmbăta de Sus]] (judeţul Braşov), iar în Vinerea [[Izvorul Tămăduirii|Izvorului Tămăduirii]] din anul 1940, este tuns în [[monahism]]. În 1942 este ridicat la treapta preoţească.

Deja din Din 1940 declanşează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit "mişcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta", despre care Nichifor Crainic spunea: "Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!".

Îl ajută pe părintele profesor [[Dumitru Stăniloae]] (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce ''[[Filocalia]]''. Îi aduce o serie de manuscrise din călătoria la [[Muntele Athos]], îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. Drept pentru care, Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste numește "ctitor de frunte al Filocaliei româneşti".

Imediat după instaurarea regimului comunist, Părintele Arsenie a intrat în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948, pentru a-i fi ajutat creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Atât pentru aceste bănuieli, cât şi datorită notorietăţii sale în creştere printre credincioşii creştini, este anchetat de Siguranţă, invocându-se pretinse legături cu [[Mişcarea Legionară]]. Arsenie Boca a respins însă acuzaţiile, demonstrând inexistenţa oricărei legături cu lumea politică.

Strămutat forţat de la Sîmbăta Sâmbăta la [[Mănăstirea Prislop]] (1948), devine acolo [[stareţ]], iar după ce sălaşul s-a transformat în [[mănăstire]] de maici, a rămas acolo ca [[duhovnic]], până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu domiciliul forţat la Bucureşti.