14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa: leg. int.
Tarasie a fost repede [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]], apoi [[preot]] şi în cele din urmă ca [[episcop]]. Pe [[25 decembrie]] 784, episcopul Tarasie a fost [[întronizare|întronizat]] ca [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].
Pe [[17 august]] 786, sinodul a fost convocat în Biserica Sfinţilor Apostoli din [[Constantinopol ]] pentru a discuta [[Iconoclasm|chestiunea iconoclastă]]. Lucrările au fost însă întrerupte de nişte trupe de soldaţi răzvrătiţi care i-au alungat pe participanţii la sinod. Abia în anul următor, în septembrie 787 a fost convocat din nou Sinodulsinodul, de data aceasta la [[Niceea]]. La lucrări au luat parte 367 de episcopi. Patriarhul Tarasie a prezidat lucrările sinodului acestui [[Sinodul VII Ecumenic|al VII-lea Sinod Ecumenic]], cunoscut şi sub numele de [[Sinodul VII Ecumenic|„al doilea Sinod de la Niceea”]]. Sinodul a condamnat iconoclasmul şi a validat formal practica cinstirii icoanelor. Patriarhul Tarasie a avut o poziţie moderată faţă de foştii iconoclaşti, ceea ce i-a atras criticile Sf. [[Teodor Studitul]] şi ale sprijinitorilor lui. Cu toate acestea, episcopii care s-au pocăit de iconoclasmul lor au fost reprimiţi în Biserică.
Patriarhul Tarasie a păstorit Biserica vreme de douăzeci şi patru de ani. A trăit o viaţă de [[asceză|nevoinţă]] aspră, mulţumindu-se cu puţin. Şi-a cheltuit averile în chip bineplăcut lui Dumnezeu, îngrijindu-se să aducă alinare celor bătrâni, nevoiaşi, văduvelor şi orfanilor. De Sfintele Paşti, a slujit el însuşi la masa pe care o pregătise pentru săraci. A rămas patriarh al Constantinopolului şi în timpul domniei împărătesei Irina şi apoi al împăratului Nichifor I, slujindu-i cu credinţă şi înţelepciune pe toţi.