14.992 de modificări
Modificări
legături interne şi mici corecturi
[[Image:Tarasius.jpg|frame|right|Sf. Tarasie al Constantinopolului]]
Cel întru [[sfânt|sfinţi]] părintele nostru '''Tarasie al Constantinopolului''', (gr. Ταράσιος), a fost [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului ]] între anii 784-806. A acceptat [[scaun|tronul]] constantinopolitan cu condiţia convocării unui [[Sinodul VII Ecumenic|Sinod Ecumenic]] care să tranşeze chestiunea [[cinstire|cinstirii]] [[icoană|icoanelor]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[25 februarie]].
==Viaţa==
Se crede că Tarasie s-a născut la Constantinopol în preajma anului 730, fiind fiul Encratiei şi al lui Gheorghe, un judecător de rang înalt. Provenea dintr-o familie ilustră, având legături de sânge cu familia viitorului patriarh, Sf. [[Fotie cel Mare|Fotie]]. A primit o educaţie aleasă şi a urmat o carieră în administraţia civilă a Imperiului Bizantin. A fost repede promovad promovat la Curtea curtea împăratului [[Constantin al VI-lea]] şi a mamei sale, împărăteasa Binecredincioasa [[Irina din Atena|IrinaÎmpărăteasa]]. A ajuns până la rangul de senator şi în cele din urmă a devenit secretar imperial (''asekretis'') al lui Constantin al VI-lea şi al împărătesei Irina.
În acea vreme, Biserica era răscolită de tulburările [[iconoclasm|iconoclaste]]. Patriarhul [[Pavel IV al Constantinopolului|Pavel al IV-lea]], care fusese iniţial un susţinător al iconoclaştilor, însă mai apoi se pocăise, a demisionat din funcţie pe motiv de boală şi de vârstă înaintată. S-a retras la o mănăstire şi a îmbrăcat [[monahism|Marea Schimă]]. Când împărăteasa Irina şi fiul ei Constantin au apelat la el, cerându-i sfatul cu privire la succesorul său, Pavel le-a recomandat drept cel mai potrivit urmaş pe Tarasie, care la acea vreme era încă [[mirean]]. Însă, deşi era mirean, Tarasie era, ca mulţi dintre membrii familiilor bizantine de vază, cunoscător în ale teologiei, iar alegerea unor mireni competenţi ca [[episcop]]i nu era un lucru nemaiauzit în istoria Bisericii.
Când împăratul şi împărăteasa i-au oferit această însărcinare, Tarasie a refuzat multă vreme, considerându-se nevrednic de a primi un asemenea rang. În cele din urmă, a cedat insistenţelor, însă cu condiţia ca un [[Sinod Ecumenci Ecumenic]] să fie convocat pentru a rezolva problema [[erezie|ereziei]] [[iconoclasm|iconoclaste]].
Tarasie a fost repede [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]], apoi [[preot]] şi în cele din urmă ca [[episcop]]. Pe [[25 decembrie]] 784, episcopul Tarasie a fost [[întronizare|întronizat]] ca [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].
Pe [[17 august]] 786, sinodul a fost convocat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol pentru a discuta chestiunea iconoclastă. Lucrările au fost însă întrerupte de nişte trupe de soldaţi răzvrătiţi care i-au alungat pe participanţii la sinod. Abia în anul următor, în septembrie 787 a fost convocat din nou Sinodul, de data aceasta la [[Niceea]]. La lucrări au luat parte 367 de episcopi. Patriarhul Tarasie a prezidat lucrările sinodului cunoscut şi sub numele de al Doilea [[Sinodul VII Ecumenic|„al doilea Sinod de la NiceeaNiceea”]]. Sinodul a condamnat iconoclasmul şi a validat formal practica cinstirii icoanelor. Patriarhul Tarasie a avut o poziţie moderată faţă de foştii iconoclaşti, ceea ce i-a atras criticile Sf. [[Teodor Studitul]] şi ale sprijinitorilor lui. Cu toate acestea, episcopii care s-au pocăit de iconoclasmul lor au fost reprimiţi în Biserică.
Vreo zece ani mai târziu, în ianuarie 795, Tarasie a fost implicat în divorţul lui Constantin de soţia lui, Maria din Amnia. Pentru a obţine divorţul, împăratul Constantin a calomniat-o pe împărăteasa Maria, soţia lui şi nepoata Sf. Filaret cel Milostiv, pentru a o putea trimite la mănăstire şi a se putea căsători cu o altă femeie, Teodota, cu care era înrudit. Comunitatea monahală a fost scandalizată. Patriarhul Tarasie însuşi a refuzat sa recunoască desfacerea căsătoriei împăratului, motiv pentru care a căzut în dizgraţie. La scurtă vreme însă, Constantin a fost detronat de mama lui, împărăteasa Irina.
Potrivit ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. rom Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 152, 198, 220), Sf. Ierarh Tarasie se zugrăveşte ca un bătrân ierarh de statură potrivită, palid la faţă, cu nările late, puţin pleşuv, cu sprâncene groase şi barba stufoasă, neagră sau sură şi ascuţită şi chipul vesel. Se zugrăveşte şi în icoana [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodului al VII-lea Ecumenic]], alături de împăratul Constantin şi împărăteasa Irina, împreună cu trimişii papei şi cu ceilalţi sfinţi părinţi care au luat parte la sinod.
{{start box}}
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=784-806|
după=[[Nichifor I al Constantinopoluluide Constantinopol|Nichifor I]]}}
{{end box}}
