Modificări

===Iisus este căpetenia şi desăvărşirea desăvârşirea credinţei===Apostolul Pavel învaţă:,,Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."<ref>Evrei12.2</ref>

Credinţa adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaţilor faţă de [[sărăcia|săraci]]. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost/şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!``/Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?, întreabă retoric apostolul. Apoi adaugă: ,,n'a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc? Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi? Aşadar ,,dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege”, concluzionază concluzionează el.<ref>Iac2.1-9</ref>()

Credinţa, oricât de puternică ar fi, fără [[iubirea|iubire]], este zadarnică.<ref>1Cor13.2</ref> ,,Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Iisus Hristos!”, urează apostolul Pavel efesenilor.<ref>Efes6.23</ref> El îi scrie lui Timotei: Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Iisus.<ref>1Tim1.14</ref> Apostolul Pavel scrie tesalonicenilor: Dar noi, care sîntem suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuiriimântuirii.<ref>1Tes5.8</ref> Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău, arată Solomon.<ref>Prov16.6</ref>

În lupta împotriva [[diavol|stăpînitorilor stăpânitorilor întunericului acestui veac]] noi trebuie să luăm toată armătura lui [[Dumnezeu]] pentru a ne putea împotrivi acestora şi pentru a rămâne în picioare. Astfel trebuie să avem mijlocul incins încins cu [[adevăr]]ul, să fim îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, să avem picioarele încălţate cu rîvna râvna Evangheliei [[pacea|păcii]] şi, pe deasupra tuturor acestora, să luăm scutul credinţei, cu care vom putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. În plus trebuie să luăm şi şi coiful [[mântuirea|mântuirii]] şi sabia Duhului, care este Cuvîntul Cuvântul lui Dumnezeu.<ref>Efes6.16</ref>

La un moment dat Iisus umbla pe mare iar [[ucenic]]ii când l-au văzut s-au înspăimântat zicând că e o nălucă şi au ţipat de [[frică]]. Iisus le spune să îndrăznească şi să nu se teamă. Petru îi spune că dacă El e să-I poruncească să vină la el pe ape. Iisus îl cheamă, [[apostolul Petru|Petru]] vine pe mare dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!``Îndată, Iisus a întins mînamâna, l-a apucat, şi i-a zis: ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?`` .<ref>Mat14.31</ref>

[[Apostolul Pavel]] arată că unuia îi este dat, prin [[Duhul Sfânt|Duhul]], să vorbească despre [[înţelepciunea|înţelepciune]], altuia despre cunoştinţă, altuia îi este dată credinţa, altuia darul [[boala|tămăduirilor]] prin acelaşi Duh<ref>1Cor12.9</ref>. În altă parte acelaşi apostol arată că ,,aceasta (credinţa) nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”<ref>Efes2.8, Rom 1.17</ref> Apostolul neamurilor spune în [[Epistola către Romani]]: eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.<ref>Rom12.3</ref>Duhul, prin care [[apostol]]ii fac [[minune|minuni]], a fost primit prin auzirea credinţei.<ref>Gal3.5</ref>

[[Apostolul Iacov]] spune că dacă cuiva îi lipseşte [[înţelepciunea]] s-o ceară de la [[Dumnezeu]] şi îi va fi dată. El adaugă apoi:,,Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărît nehotărât şi nestatornic în toate căile sale."<ref>Iac1.6</ref>

Un [[vrăjitoria|vrăjitor]], un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la credinţă pe dregătorul înţelept Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] s-a uitat ţintă la el şi a zis,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?/Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întîmplaseîntâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului."<ref>FA13.6-12</ref>

Solomon scrie:,,Un om credincios este năpădit de binecuvîntăribinecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit."<ref>Prov28.20</ref>[[Iisus]] îi spune lui Pavel că îl va trimite:,,ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întunerec la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi."<ref>FA26.18</ref> ,,Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.", spune Dumnezeu în [[Psalmi|Cartea Psalmilor]]. <ref>Ps132.16</ref> Cuvântul credinţei pe care-l propovăduiesc [[apostol]]ii este aproape de credincios, fiind în gura lui şi în inima lui: ,,Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit./Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,/după cum zice Scriptura: ,,Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine."<ref>Rom 10.4.-13</ref>