Modificări

[[Dina]], fata lui [[Iacov]] și a lui Lea ieșise să vadă pe fetele țării. Ea a fost zărită de [[Sihem]], fiul Hevitului Hamor, domnitorul țării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit -o. Acesta s-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata și a căutat s-o liniștească. El i-a zis tatălui său să i-o ia de nevastă. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să -i vorbească. Când s-au întors fiii lui Iacov de la pășune, și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mâniat foarte tare; pentru că Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: așa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată. Hamor le spune că Sihem s-a lipit cu toată inima de fata lor și le-a propus să se încuscrească cu ei. Sihem le spune că le va da orice vor cere pentru a căpăta trecere înaintea lor, adăugând că le va da zestre cât de mare, daruri și tot ceea ce vor cere. Fiii lui Iacov au vorbit cu vicleșug spunându-le că se vor încuscri cu ei dacă vor fi de acord să se taie împrejur. Sihem și toți bărbații au fost de acord și au făcut acest lucru. A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetății, care se credea în liniște, și au ucis pe toți bărbații. Au trecut de asemenea prin ascuțișul săbiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, și au ieșit afară. S-au aruncat asupra celor morți, și au jefuit cetatea, pentrucă pentru că necinstiseră pe sora lor,le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele, și tot ce se găsea în case. Iacov se plânge celor doi fii ai lui că l-au nenorocit făcându-l urât Cananiților și Feresiților care îl vor bate și-l vor nimici, pe el și casa lui. Iacov îi dezavuează pe cei doi fii ai săi pentru că în mânia lor, au ucis oameni. El adaugă că blestemată este mânia lor, pentru că a fost prea turbată, și furia lor, căci a fost prea sălbatică!” și promite că-i va risipi în Israel.<ref>Fac49.6-7</ref>

Porunca a 7-a din [[Decalog]] interzice preacurvia.<ref>Exod 20.14, Deut5.18</ref><ref name="Concordanță"/><ref name="Anania"/> Leviticul interzice impreunarea împreunarea cu nevasta semenului, aceasta fiind echivalenta cu o pângărire.<ref>Lev18.20</ref><ref name="Concordanță"/><ref name="Anania"/> Legea ebraică prevedea că dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, amândoi urmau să fie pedepsiți cu moartea, în felul acesta scoțându-se răul din mijlocul lui Israel.<ref>Lev 20.10, Deut 22.22</ref><ref name="Concordanță"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanță biblică, secțiunea adulter, pag 1776 </ref>

Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.<ref>Deut22.13-21</ref> Dacă era vorba de fata unui preot care s-a necinstit curvind, ea necinstea și pe tatăl ei și pedeapsa era arderea în foc.<ref>Lev21.9</ref>

Socrul Iuda află că Tamar, nora lui, rămasă văduvă (după moartea soțiilor ei, frații Er și Onan) curvise și rămăsese însărcinată și spune să fie scoasă afară și arsă<ref>Fac38.24</ref>, neștiind că chiar el era cel cu care se culcase. Căci aceasta se îmbrăcase ca o prostituată (acoperindu-si și fața) și se culcase cu el, vrând să-l pedepsească pentru faptul că nu i-l dăduse de soț pe Şela (ultimul fiu al său și fratele celor doi soți ai săi)(așa cum prevedea legea ebraică pentru frații care locuiau în aceeași casă, pentru ridicarea de urmași). Iuda făcuse aceasta pentru că îi era frică ca nu cumva și ultimul său fiu să moară, așa cum muriseră și primii doi.<ref>Fac38</ref>

==Relatii sexuale pentru care pedepsele erau mai mici decat decât moartea==

[[David]] preacurvește cu frumoasa Batșeba, nevasta lui Urie Hetitul, pe care, sculându-se într-o după-amiază spre seară, o vede scăldându-se, de pe acoperișul casei lui. La vestea că femeia rămăsese însărcinată, El poruncește ca Urie să fie lăsat să moară, ordonând comandantului său de oști, Ioab, să-l pună în cel mai greu loc al luptei și să-l părăsească acolo. Deși Ioab nu ascultă ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. David o ia de nevastă pe Batșeba după trecerea perioadei de jale. Mustrat de [[Natan (proorocul)|Natan]] care-i spune o poveste cu tâlc- un [[iubirea de arginţi|bogat]] [[mila|nemilos]] fură oaia mult-îndrăgită a unui [[sărăcia|sărac]], gătind-o unui călător, în loc să sacrifice una din multele sale oi-, David se [[pocăinţă|căiește]]. Dumnezeu îi iartă păcatul, dar îl pedepsește prin moartea fiului, prin faptul că sabia nu se va mai îndepărta niciodată de casa lui și prin lăsarea soțiilor lui la discreția unora care le vor necinsti în văzul tuturor, pentru că a dat vrăjmașilor prilej să-l hulească pe Dumnezeu.<ref>2Sam11-12.14 </ref><ref name="Concordanță"/><ref name="Anania"/>