Modificări

Apostolul Pavel le spune că evanghelia propovăduită de el nu este de obâşie obârşie omenească pentru că nu a primit-o, nici nu a învăţat-o de la vreun om, ci a primit-o prin descoperirea lui Iisus Hristos. Acest lucru îl mai spusese şi în [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|Prima epistolă către corinteni]]<ref>1Cor11.23</ref> El se referă implicit la minunea de pe drumul Damascului, când Iisus îi spune misiunea pe care i-o încredinţează <ref>FA26.12-18</ref>, dar şi la alte revelaţii, pe care le menţionează şi în alte locuri ale [[Noul Testament|Noului Testament]], cum ar fi cea descrisă în a doua Epistolă către corinteni<ref>2. Cor12, 2-10</ref> etc. El le aminteşte de faptul că înainte de a se converti el prigonea peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi făcea prăpăd în ea, de faptul că era mai înaintat în religia iudeilor decât erau mulţi din neamul lui de vârsta lui, că era însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.<ref>Gal1.13-14</ref> Iar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în el pe Fiul Său ca să- L vestească printre neamuri, apostolul n-a întrebat pe niciun om, nici nu a mers la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înaintea lui, ci s-a dus în Arabia. Apoi s-a întors din nou la Damasc. După trei ani s-a dus la Ierusalim să facă cunoştinţă cu Chifa ([[apostolul Petru|Petru]]) şi a rămas acolo 15 zile. El n-a văzut pe nici unul dintre apostoli decât pe [[apostolul Iacov|Iacov]], ruda Domnului. După aceea, el s-a dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei şi era încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos care erau în Iudeea. Acestea auzeau doar spunându-se că cel ce prigonea pe creştini, acum propovăduia [[credinţa]] pe care vroia s-o nimicească odinioară şi slăveau pe [[Dumnezeu]] din pricina lui. Pavel îşi ia pe Dumnezeu ca martor că nu minte. <ref>Gal1.15-24</ref> După 14 ani s-a suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, în urma unei descoperiri, şi le-a arătat celor de acolo evanghelia propovăduită între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază.<ref>Gal2.1-2</ref> Apostolul menţionează că nici chiar [[apostolul Tit|Tit]] care era cu el, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur. El evocă faptul că atunci când au văzut că lui îi încredinţase evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur (după cum lui Petru îi fusese încredinţată evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur). Când au cunoscut harul care-i fusese dat, Iacov, Chifa şi [[apostolul Ioan|Ioan]], care erau priviţi ca stâlpi, au fost de acord ca el şi cu Barnaba să meargă la cei netăiaţi împrejur iar ei la cei tăiaţi împrejur. Le-au mai spus să-şi aducă aminte de [[sărăcia|săraci]], ceea ce Pavel a căutat să facă.<ref>Gal2.3-10</ref>

Faptele firii pământeşti sunt următoarele: [[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], necurăţia, [[desfrânarea]],<ref>ESV- sexual imorality, impurity, sensuality, NIVUK- sexual immorality, impurity and debauchery;ASV- fornication, uncleanness, lasciviousness</ref>, [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrăjbilevrajbele<ref>ESV-enmiy, NIVUK-hatred, ASV-enmities</ref>, certurile <ref>ESV, ASV-strife, NIVUK-discord</ref> zavistiile<ref>ESV, NIVUK- jealousy, ASV-jealousies</ref>, [[mânia|mâniile]]<ref>ESV-anger, NIVUK-rage, ASV-wrath</ref>, neînţelegerile<ref>ESV-rivalries, NIVUK-selfish ambition,ASV-factions</ref> dezbinările<ref>ESV, NIVUK-dissensions, ASV- divisons</ref>, certurile de partide<ref>ESV-divisons, NIVUK-factions, ASV-parties</ref>, [[invidia|pizmele]], [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|beţiile]], [[lăcomia|îmbuibările]] <ref>ESV, NIVUK-orgies, ASV-reveillings</ref> şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Apostolul Pavel spune, aşa şi spune că a mai făcut-o <ref>1Cor6.9, Efes5.5-6</ref>, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni [[Împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Gal5.19-21</ref>