Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Moshu

537 de octeți adăugați, 23 august 2012 14:53
fără descrierea modificării
{{Traducere EN}}
{{Sfinti
|nume= Ioan Moshu
Cele mai multe lucruri care se știu despre Ioan Moshu reies indirect din [[Limonariu]].
Data nașterii sale nu este cunoscută, dar este situată între 550 și 570<ref>Vincent Déroche, "Introduction"; în: Jean Moschos, ''Le pré spirituel'', Ed. Migne, Paris, 2006, p.11.</ref> în Aigai (Cilicia)<ref>''Limonariu'', cap. 171.</ref>. Se face [[călugăr]], probabil de foarte tânăr, la [[mănăstire]]a Sfântului [[Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte|Teodosie Chinoviarhul]] (azi Deir Dosi, situată la SE de Ierusalim, pe valea Chedronului, în apropiere de [[Lavra Sf. Sava cel Sfinţit|Lavra Sf. Sava]]), unde se cunoaște și cu [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]], viitor patriarh al Ierusalimului în anii 634-638, care trebuie să fi fost ceva mai tânăr, pentru a-i deveni [[ucenic]] și prieten în același timp.
Ioan Moshu mai trăiește însă și în alte mănăstiri din Iudeea: 10 ani la Fara sau Faran (în Iudeea, la 7 km NE de Ierusalim, nu în Faran din Peninsula Sinai)<ref>''Limonariu'', cap. 11.</ref>, Noua Lavră a Iudeii (situată lângă Thekoa, la aprox. 14 km S de Betleem și 6 km S de Lavra Sfântului Hariton de la Suka).
După căderea Ierusalimului sub perși, în 614, pleacă la Roma („marea cetate a Romanilor”), fără ca să se poată spune dacă direct sau trecând pe la Alexandria, de unde ar fi putut pleca mai întâi în Cipru împreună cu patriarhul Ioan cel Milostiv în 619. La moartea patriarhului Ioan cel Milostiv, în anul 620, scrie împreună cu Sofronie o primă biografie a acestuia, din care nu se mai păstrează astăzi decât rezumate<ref>Cf. H. Delehaye, ''Analecta Bollandiana'' 45, 1927, p. 19-73.</ref>.
A murit după anul 620 și înainte de anul 634, când Sofronie îi aduce [[moaște]]le [[Țara Sfântă]] pentru a le îngropa, după dorința lui, la Sinai. Cum însă Muntele Sinai era invadat de saracini (gr. ''agareni''), Sofronie l-a îngropat la mănăstirea Sf. Teodosie, mănăstirea de [[metanie]], unde mormântul [[mormânt]]ul lui există până astăzi<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', consideră că acestea ar fi datele sigure din biografia lui Ioan Moshu, și alte precizări mai detaliate ar fi speculative în stadiul actual al cercetărilor (2006).</ref>.
Ioan Moshu nu are o zi de prăznuire pentru că nu a fost cinstit ca un sfânt decât prin [[tradiție]] și nu printr-o [[proslăvire]] sau recunoaștere expresă din partea vreunei Biserici Ortodoxe, dar unii consideră că ar putea fi prăznuit împreună cu Sofronie la [[11 martie]]<ref>Cf. http://www.orthodoxengland.org.uk/johns.htm</ref>.
==Nume și supranume==
Probabil încă din viață, Ioan Moshu a primit supranumele de "''ἐυκρατας''" (și nu de "''ὁ ἐγκρατής''", cum greșit este considerat uneori). După V. Déroche, supranumele de Evcrata ar desemna probabil apartenența lui Ioan Moshu la o frație monastică cu acest nume, care este atestată istoric la Constantinopol, la sinodul din 536, dar și în Africa<ref>V. Déroche, ''Op.cit.'', p. 10-11</ref>.
==Scrieri==
După cât cunoaște [[Patristică|Patristica]] până în acest moment, Ioan Moshu este autorul a două scrieri: ''Limonariul'' sau ''Livada duhovnicească'' - o scriere [[Hagiografie|aghiografică]] de mare circulație în Ortodoxie - și o biografie a sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, scrisă împreună cu Sofronie.
===Limomariul===
''Limonariul'' (gr. ''Leimon'') sau ''Livada duhovnicească'' (lat. ''Pratum spirituale''<ref>en. ''Spiritual Meadow''; fr. ''Le Pré spirituel''</ref>) este una din cele mai vechi scrieri aghiografice cunoscute.
''Limonariul'' se încadrează într-un gen literar foarte popular în acea vreme, și anume cel al [[pateric]]elor (gr. ''paterika'' sau ''gerontikon'')<ref>Pe lângă diferite colecții de apoftegme ale Păqrinților Părinților (pustiei), se mai scriseseră până la Ioan Moshu și ale lucruri din același gen: ''Historia monachorum'' (sfârșitul sec. al IV-lea, tradus și editat de A.-J. Festugière, Bruxelles, 1961), ''Istoria lasiacă'' a lui [[Paladie]], la începutul secolului al V-lea (publicată și în limba română), ''Povestirile lui avva Daniel de la Schetis'' (sec. al VI-lea).</ref>. Spre deosebire de colecțiile de apoftegme ale [[Părinţii pustiei|Părinților pustiei]], care se reduc în general la sfaturi duhovnicești, Limonariul povestește relatează fapte și povestiri de folos (fără să excludă apoftegmele clasice<ref>Cf. cap. 52, 115, 144, 152, 168, 187, 209, 217 din ''Limonariu''.</ref>), culese din multele călătorii și pelerinaje [[pelerinaj]]e pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sofronie, prin diferite mănăstiri din [[Țara Sfântă]], Egipt (și Africa de Nord în general) și Asia Mică, sau chiar povestiri din regiuni în care Ioan Moshu nu a ajuns niciodată, dar care i-au fost povestite ca atare de alții.
Compoziția Limonariului este indiferentă la cronologie, și nu urmează decât două principii: fie să adune cât mai multe istorii sau povestiri despre un personaj sau un loc ori mănăstire, fie să pună împreună povestiri care se înrudesc tematic<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.16</ref>.
În general, Ioan Moshu povestește istorii contemporane lui, la care a fost martor ocular sau care i-au fost povestite de martori de încredere. Uneori însă el povestește istorii care provin din surse mai îndepărtate. Cum el scrie Limonariul la mulți ani după ce a cules aceste povestiri, ele trebuie considerate ca memorii „memorii idealizate pentru a deveni exemplare și de folosfolos”<ref>V. Déroche, ''op.cit.'', p.17</ref>, și valoarea lor istorică trebuie întotdeauna verificată cu alte surse. Totuși, la o lectură istorică, sociologică și etnografică, ''Limonariul'' aduce multe informații și lumini despre lumea monastică de atunci, despre mentalitățile, viziunile și conceptele [[Teologie|teologice ]] vehiculate în acea epocă în [[Biserică ]] (cum ar fi de exemplu raportarea la [[Sfânta Împărtășanie ]] sau relațiile între ortodocși și heterodocși sau eretici [[eretic]]i etc.).
====Istoria textului și ediții====
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.345 de modificări

Meniu de navigare