6.119 modificări
Modificări
traduceri ro
''Respingerea'' celor douăsprezece ''anateme'' ale lui Chiril al Alexandriei este păstrată în răspunsul Sf. Chiril Cyril (''PG'', lxxvi. 392 sqq.). Teodoret crede că identifică idei apolinariene în învăţăturile lui Chiril şi refuză atât "contractarea în una singură" a celor două Naturi ale Fiului Unului-Născut, precum şi separarea Acestuia în doi Fii (''Epist.'' Cxliii). În locul unei "uniri după [[ipostas]]" acesta accepta doar una de "manifestare a caracteristicilor esenţiale sau a modurilor celor două naturi." Omul unit cu Dumnezeu Se născuse din Fecioara Maria; între Dumnezeu-Cuvântul şi chipul de rob trebuia făcută o distincţie. S-au păstrat doar scurte fragmente (cf. ''Epist.'' xvi) din scrierile lui Teodoret în apărarea lui Diodor din Tars şi Teodor de Mopsuestia (Glubokovskij ii. 142).
Principala sa lucrare de hristologie este ''Eranistes etoi polymorphos'' ("Cerşetor Cerşetorul sau polimorfPrefăcutul") în trei dialoguri, în care se prezintă pe sine ca ortodox şi îi descrie pe [[monofizitism|monofiziţi]] ca pe nişte cerşetori care îşi afişează învăţăturile adunate din resturi ale diferitelor surse eretice.
Dumnezeu este neschimbat şi după întrupare, cele două Naturi rămân distincte în Hristos, iar Dumnezeu Cuvântul este nemuritor şi impasibil. Fiecare din cele două Naturi rămâne „pură” după unire, păstrându-şi proprietăţile, fără amestecare şi fără schimbare. Din cele douăzeci şi şapte de discursuri în apărarea diferitor afirmaţii, primele şase sunt conforme, în conţinut, cu poziţia lui Teodoret. Câteva extrase din discursurile sale despre Sf. [[Ioan Gură de Aur]] s-au păstrat la [[Fotie cel Mare|Fotie]] (codex 273). Cele mai valoroase sunt numeroasele sale scrisori.
==Traduceri==
În limba română, din scrierile lui Teodoret s-a tradus ''Istoria bisericească''. O traducere a fost făcută de Macarie Monahul în 1787, apoi o a doua, din 1845, făcută de mitropolitul [[Veniamin Costachi]] după ediţia lui Evghenios Voulgaris, a fost editată şi publicată la Bucureşti de C. Erbiceanu în 1894 sub numele de ''Cinci cuvinte asupra Istoriei bisericeşti''. O altă traducere, după ediţia din 1911 a lui L. Parmentier a fost făcută de prof. Vasile Sibiescu şi a apărut în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” nr. 44 (Teodoret din Cir, ''Scrieri. Partea a doua'', ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti) în anul 1995.
==Surse==
