6.119 modificări
Modificări
completari
Spre anul 330, regele persan Sapor al II-lea (309-379) auzise de minunile sfintei. Ca s-o împiedice să câştige şi mai mulţi adepţi, acesta a pus ca fecioara să fie arestată, decapitată şi îngropată. Dar Dumnezeu a trimis un înger care a înviat-o, iar ea a mers până în cetatea Mesembria/Membria <ref>Este probabil vorba tot de oraşul Constantina, cunoscut alternativ sub numele de Tela sau Membria; citind Mesembria, unele surse îl identifică cu unul din oraele Mesembria din Tracia (Nessebăr, în Bulgaria sau Messembria din Tracia greacă, în apropiere de ''via Egnatia'', una din principalele artere de circulaţie din Imperiu, care mergea de la Roma, prin Tesalonic, până în Bizanţ/Constantinopol). </ref> Văzând că fecioara era încă în viaţă şi auzindu-i propovăduirea, stăpânitorul locului s-a botezat şi el, împreună cu mulţi dintre supuşii săi.
===Adormirea=== Plină de râvnă, vrând să aducă pe cât mai mulţi la Hristos, Sf. Irina a plecat de acolo la [[Efes]], în Asia Mică, propovăduind şi acolo şi săvârşind multe minuni. Acolo Domnul i-a descoperit câ sfârşitul vieţii ei se apropia. Atunci sfânta Irina a părăsit oraşul, însoţită de şase oameni, între care fostul ei profesor, Apellian. La ieşirea din oraş, a găsit un mormânt nou, în care nu mai fusese îngropat altcineva, într-o peşteră. Făcându-şi [[semnul crucii]], a intrat în mormânt, cerându-le însoţitorilor ei să acopere intrarea în peşteră cu o piatră mare, ceea ce au şi făcut. Două Potrivit unor relatări, două (sau patru, în alte surse) zile mai târziu, când Apellian, împreună cu câţiva creştini s-au întors, au găsit piatra răsturnată, iar trupul sfintei nu se afla în mormânt. Astfel a voit Dumnezeu să o slăvească pe Sfânta Irina, care, iubindu-L, şi-a închinat viaţa slujirii Domnului Hristos. Potrivit altor relatări, Sf. Muceniţă Irina a adormit cu pace, iar sfintele ei [[moaşte]] au fost recuperate mai târziu de credincioşi, care i-au adus cinstirea cuvenită. Potrivit acestor relatări, moaştele Sfintei au fost, se pare, mutate la [[Constantinopol]], unde au fost ridicate în cinstea ei mai multe biserici, între care Biserica „Sfânta Irina” de lângă [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]]. O altă sursă afirmă că Sf. Irina ar fi fost arsă pe rug la Tesalonic. Este posibil ca moaştele Sfintei Irina să fi părăsit Constantinopolul în anul 1118, fiind date în dar lui Henric I al Angliei sau să fi fost evacuate înaintea cuceririi otomane din 1453.Moaşte ale Sf. Irina se găsesc în Mănăstirea Bronta din insula Samos (Grecia) şi în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos (Grecia), iar capul Sfintei Irina se găseşte la biserica Sf. Vasile din St. Louis, Missouri ([[ROCOR]]) [http://stbasilthegreat.org/?page_id=688].
===Cinstirea===
