Modificări

Salt la: navigare, căutare

Acachie al Constantinopolului

3 octeți adăugați, 7 decembrie 2011 16:32
m
Zenon
'''Acachie al Constantinopolului''' a fost [[Patriarh]]ul Constantinopolului din anul 471 până în 489, în timpul domniei [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăratului Roman de Răsărit]] [[Zenon]]. Participarea sa împreună cu Zeno Zenon într-o încercare de aplanare a disputei dintre calcedonieni şi ne-calcedonieni a dus la prima ruptură dintre [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Biserica din Constantinopol]] şi [[Biserica Romei]]. Această separare a primit numele de [[Schisma acachiană]] după numele său.
==Viaţa==
La moartea Patriarhului [[Ghenadie I al Constantinopolului|Ghenadie I]] în 471, Acachie i-a succedat ca noul patriarh al Constantinopolului. După cinci ani şi ceva în care el nu a provocat nici o controversă, Acachie a fost implicat în disputele [[Hristologie|hristologice]] din Biserică. În 474, Zenon i-a succedat lui Leon I ca împărat după moartea acestuia. Aproape imediat, în 475 într-o conspiraţie cu văduva lui Leon I, Basiliscus a uzurpat tronul. Sub influenţa lui Timotei Aelerus, patriarhul [[monofizitism|monofizit]] de Alexandria, Basiliscus a sprijinit poziţia lui [[Eutihie]] şi a pregătit o proclamaţie imperială (''egkylios'') care respingea învăţăturile Sinodului de la Calcedon. Iniţial, Acacius şi-a pus numele pe proclamaţia lui Basiliscus alături de numele altor episcopi, dar după presiunile lui [[Daniel Stâlpnicul]] şi ale comunităţilor [[monah]]ale din Constantinopol el a trecut de partea celor care apărau Sinodul de la Calcedon. Totuşi, sinceritatea lui în privinţa susţinerii calcedonienilor a fost pusă sub semnul întrbării din cauza intereselor personale ale lui Acachie în această problemă.
Spre sfârşitul anului 475, Zeno Zenon şi-a recuperat tronul şi, împreună cu Acachie, a sprijinit tabăra calcedonienilor. În 482 au izbucnit tulburări mari când ne-calcedonienii l-au propus pe Petru Mongus ca Patriarh de Alexandria. Ioan Talaia, un aderent declarat al calcedonienilor fusese [[hirotonire|hirotonit]] ca Patriarh al Alexandriei în 481, această zonă fiind una cu puternice sentimente ne-calcedoniene. Într-o încercare de unire cu forţa, Zeno Zenon i-a cerut în acest moment lui Acachie să pregătească un document de unire, numit ''[[Henoticon]]'', care afirma Crezul de la Niceea, îi condamna pe [[Eutihie]] şi [[Nestorie]] şi accepta anatemele Sfântului [[Chiril al Alexandriei]]. Totuşi, învăţăturile de la Calcedon erau ignorate iar Iisus Hristos era descris ca „unul-născut Fiul lui Dumnezeu ... unul şi nu doi”, fără nici o menţiune la cele două firi. În timp ce Petru a acceptat Henoticonul de bună voie, Talaia a refuzat să îl accepte şi a fost depus din scaunul patriarhal de Zenon, fiind înlocuit cu Petru Mongus.
Papa Simplicius al Romei a protestat împotriva numirii lui Petru Mongus (Petru al III-lea) pe [[tron]]ul Alexandriei din cauza implicării lui Petru în mişcarea ne-calcedoniană din Alexandria şi a stat de partea lui Talaia, care îl dăduse de-o parte pe Acachie căutând sprijunul direct al lui Simplicius. Petru s-a prezentat la Acachie şi i-a spus că poate repara ruptura dintre cele două tabere dacă este reconfirmat ca patriarh. Acachie, împreună cu Teofan de Antiohia, l-au recunoscut pe Petru, care, în 479, fusese hirotonit ca patriarh în scaunul Antiohiei de către Acachie. Aceste evenimente i-au dat lui Acachie ocazia mult aşteptată să pretindă întâietatea de onoare şi jurisdicţie asupra întregului Răsărit. În timpul păstoririi lui Acachie în scaunul Patriarhiei de Constantinopol a fost folosit pentru prima dată titlul de "oikoumenikos" (ecumenic). Acachie a intrat în graţiile lui Zenon sugerându-i acestuia că este de partea lui Petru şi că respinge obiecţiile Romei.
13.089 de modificări

Meniu de navigare