Modificări

[[Image:Studion Monastery.jpg|right|thumb|Miniatură bizantină reprezentând Mănăstirea Studion și Propontida (Marea Marmara)]]

Mănăstirea a fost fondată în anul 462 sau 463 de un grup de monahi din Mănăstirea neadormiţilor (a „achimiților”) - ''Acoemetae'') de către consulul Studios, un demnitar roman creștin, în cartierul Psamathia din Constantinopol. Mănăstirea a fost închinată sfântului [[Ioan Botezătorul]]. În timpul disputelor de la sfârşitul secolului al V-lea, monahii de la Studion şi Sf. [[Daniel Stâlpnicul]] au rămas apărătorii neclintiţi ai Ortodoxiei în vremea disputelor [[monofizitism|eutihiene]] şi [[monofizitism|monofizite]], în disputele dintre împăraţii romani [[Zeno (împărat)|Zeno I]] şi respectiv Basilisc Basiliskos cu patriarhul [[Acachie de Constantinopol]], cu patriarhii [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] şi cu episcopii Romei.

În secolele al VIII-lea şi al IX-lea, mănăstirea, conduse de [[egumen]]i râvnitori, au fost între apărătorii poziţiei ortodoxe în contextul disputei [[iconoclasm|iconoclaste]], inclusiv la [[Sinodul VII Ecumenic|Al Şaptelea Sinod Ecumenic]] din anul 787. În preajma anului 798, împărăteasa [[Irina din Atena Împărăteasa|Irina]] l-a rugat pe monahul [[Teodor Studitul|Teodor]] din mănăstirea Sukkudion să ia cârma mănăstirii. Sub conducerea Sf. Teodor Studitul, mănăstirea a cunoscut perioada de vârf a prestigiului său spiritual şi cărturăresc. Apărarea credinţei ortodoxe nu era însă lipsită de primejdii. În vremea conducerii Sf. Teodor, monahii erau adesea hărţuiţi şi chiar, uneori, alungaţi din mănăstire de către răivoitori.

După Sf. Teodor, mănăstirea a avut o serie de egumeni înţelepţi. Între aceştia se afla Naucratios, ucenicul Sf. Teodor, care a restabilit disciplina în rândul monahilor la sfârşitul haosului generat de disputa iconoclastă. Mănăstirea şi-a păstrat influenţa şi prestigiul şi mai departe, de la egumenul Nicolae, la jumătatea secolului al IX-lea şi până la egumenia lui Simeon, în secolul al XI-lea, când strălucirea Studionului a început să pălească. Mănăstirea era renumită, în perioada ei de glorie, pentru viaţa ei intelectuală, pentru şcoala ei de caligrafie întemeitată întemeiată de Sf. Teodor, ca centru al creaţiei de poezie religioasă şi pentru numărul mare de scriitori bisericeşti pe care îi adăpostea. La această mănăstire şi-a început viaţa [[monah]]ală şi [[Antonie al III-lea al Constantinopolului|Antonie al III-lea „Studitul”]], care a devenit mai târziu [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Patriarh al Constantinopolului]] între anii 974–980.

Mănăstirea a suferit pagube importante în vremea cuceririi Constantinopolului de către cruciaţi, în 1204, pagube după care şi-a revenit fizic abia din 1290. În tot acest timp, prestigiul mănăstirii Studion intrase într-un declin accelerat. După [[căderea Constantinopolului]] în mâinile turcilor otomani în anul 1453, mănăstirea a fost în cea mai mare parte distrusă. Singura parte a mănăstirii care mai supravieţuieşte până în zilele noastre este [[catedrală|catedrala]] Sf. Ioan Botezătorul, care este probabil astăzi cea mai veche [[biserică]] din Istanbul. [[Basilica]] din secolul al V-lea a fost transformată în moschee. Ruinele complexului mănăstiresc sunt abandonate , fiind o pradă uşoară pentru localnicii care iau bucăţi de piatră şi cărămidă de aici pentru a-şi repara casele.