Modificări

În zilele lui [[Irod Antipa]], împăratul [[Iuda|Iudeii]], un [[înger]] îl anunță pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în [[Templul din Ierusalim|Templul]] Domnului pentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: neprihănita Elisabeta, stearpă și înaintată la rândul ei în vârstă, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.<ref name="Dictionar"/> Îngerul îl vestește pe cel ce avea să devină [[Ioan Botezătorul]] astfel::''El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. :''Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfînt Sfânt încă din pîntecele pântecele maicii sale. :''El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. :''Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.'' (Lc1[http://bibliaortodoxa.14ro/carte.php?id=48&cap=1#76-79 Luca 1:76-1779])Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul- continuă evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

„Evanghelia Elisabeta, soţia lui Luca” Zaharia, l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. [[Ioan Botezătorul]], ultimul dintre prooroci, [[înainte-mergător]] şi [[botezător]] al Domnului nostru Iisus Hristos, în satul Orini (sau ''Ein-Kerem'', în [[Israel]]ul de azi), în apropiere de Ierusalim, cu şase luni înaintea naşterii lui [[Iisus]]. [[Evanghelia după Luca]] istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliță tot Ioan (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], începe să proorocească despre [[Iisus]] iar despre Ioan astfel::''Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, :''și să dai poporului Său cunoștința mîntuiriimântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; - :''datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele soarele care răsare din înălțime, :''ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!'' (Lc1[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#76-79Luca 1:76-79])