5.289 de modificări
Modificări
→Biografie: leg.interne
În următorii 40 de ani a fost duhovnic la mănăstiri de maici: la Agapia (1935-1945), la [[Mănăstirea Văratec|Văratec]] (1945-1962) și din nou la Agapia (1962-1975). A primit rangul monahal de [[protosinghel]].
În perioada regimului comunist (1948-1964), a scris cărți de învățături duhovnicești, cu conținut anticomunist, care erau multiplicate de colaboratori și distribuite în diferite localități printr-o rețea de colportaj. Acuzat de "infracțiunile de răspândire de publicații interzise", a fost condamnat prin sentința penală nr. 38 a Tribunalului Militar București dată în ședința din 22 ianuarie 1965 la 8 ani închisoare corecțională <ref>[http://www.rostonline.org/rost/mai2007/mandita-sentinta.shtml Sentința penală nr. 38 a Tribunalului Militar București dată în ședința din 22 ianuarie 1965]</ref>. Ținându-se seama de vârsta și boala de care suferea părintele Nicodim, completul Tribunalului Militar București s-a deplasat în orașul [[Târgu Neamț]]. Părintele Măndiță a fost arestat și încarcerat în Penitenciarul Aiud, iar cele 500.000 de cărți confiscate au fost trimise la topit.
După un an și jumătate de închisoare, i-a fost anulat restul de pedeapsă și i s-a permis să revină la Mănăstirea Agapia, unde se retrăsese ca pensionar din anul 1962. A murit la Agapia în anul 1975, la vârsta de 86 ani, și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.
