14.992 de modificări
Modificări
Anularea modificării 25636 făcute de Vladimir-Adrian (discuţie) refacere leg. int.
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau, Porfirie şi Vaptos au mărturisit credinţa lor în Hristos, dar au fost omorâţi pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi dintre cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l [[botez]]e. Deasemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creştinilor din provincia pe care o guverna, intenţionând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, şi chiar şi învierea unor morţi. Locuitorii întreagii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în [[Iisus Hristos]].
Împăratul Septimiu Sever, care se afla atunci la [[Antiohia ]] (în vestul Asiei Mici), când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie şi a trimis o trupă de trei sute de soldaţi pentru a-l aresta pe Haralambie şi a-l aduce în faţa lui. Soldaţii nu s-au mulţumit doar cu arestarea sfântului ci l-au supus şi la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului şi trăgându-l de ea pe drum.
Odată ajuns în Antiohia, Sfântul mucenic a fost supus la alte chinuri: soldaţii împăratului i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars faţa şi i-au jupuit pielea de pe trup; însă Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu. Împăratul, uimit, a vrut atunci să-l pună la încercare pe Haralambie: a fost adus o persoană care era chinuită de un duh rău timp de 35 de ani, pentru a vedea dacă Haralambie ar putea alunga acest demon. Sfântul, cu harul lui Dumnezeu, a făcut şi această minune. Împăratul a exclamat: "Adevărat, mare este Dumnezeul creştinilor!". Apoi împăratul a adus în faţa lui corpul unui tânăr băiat care murise cu trei zile în urmă, iar acest tânăr a înviat după [[rugăciune]]a făcută de Haralambie.
==Moaştele==
[[Moaşte]]le Sfântului Haralambie (mai precis, un fragment mare din craniul său) se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). În anul 1922, au fost mutate la biserica din Iraklitsa Nouă<ref>[http://www.panagiairaklitsa.gr/english/Kara_Haralampous.html Cranium de Haralambos St]</ref>. Un alt fragment (chiar mai mare) al craniului Sfântului Haralambie este păstrat în [[Mănăstire]]a Sfântul Ştefan de la [[Meteora]]. Este demn de remarcat faptul că racla în care se află moaştele datează din secolul XVII.
În biserica [[Mănăstire|Mănăstirii]] Miclăuşeni, din Iaşi, se afla moaştele a treizeci de sfinţi, printre care şi ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaştele sale se mai află şi la Mănăstirea Raşca, la Catedrala episcopală din Galaţi, precum şi la bisericile bucureştene „Sfântul Dumitru“ (Poşta), "Sfinţii Arhangheli“ (Oţelari) şi "Sfântul Stelian“.