5.289 de modificări
Modificări
legături interne
[[Image:raisingoflazarus.jpg|thumb|right|200px|Învierea lui Lazăr]]
[[Sfânt]]ul '''Lazăr''' sau '''Lazăr, cel mort patru zile''', a fost prieten şi unul din primii [[ucenic]]i ai lui [[Iisus Hristos]] şi primul [[episcop]] de [[Mitropolia Kittium|Kittium]], [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. El a fost înviat de către Iisus în ziua de dinaintea [[Duminica Floriilor|intrării Sale]] triumfale în [[Ierusalim]].
[[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte pe Lazăr în [[Sâmbăta lui Lazăr]], ultima zi înaintea [[Săptămâna Mare|Săptămânii Mari]] şi, prin opoziţie, în ajunul Duminicii Floriilor.
==Minunea Învierii lui Lazăr==
În conformitate cu [[Evanghelia după Ioan]], Lazăr trăia în oraşul [[Betania]] (la circa trei kilometri de [[Ierusalim]], în Cisiordania din zilele noastre) împreună cu cele două surori ale sale, [[Marta din Betania|Marta]] şi [[Maria din Betania|Maria]]. În drumul Său către Ierusalim de dinainte de Paştele evreiesc, surorile au trimis vorbă lui Iisus şi [[apostol]]ilor Săi că Lazăr este bolnav. Domnul a zăbovit acolo unde era, primind mai târziu vestea morţii lui Lazăr. Când a ajuns, Lazăr era deja de patru zile pus în [[mormânt]]. Când Marta I-a reproşat Domnului întârzierea, Hristos a asigurat-o că Lazăr va învia. Marta a înţeles greşit că El se referea la [[înviere]]a cea de obşte din [[Cartea ApocalipseiJudecată|Ziua Judecăţii]], la care Domnul a replicat, "Eu sunt [[învierea]] şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac." (Ioan 11, 25-26). În prezenţa celor care jeleau, Domnul a poruncit să fie îndepărtată piatra de la intrarea mormântului lui Lazăr şi l-a chemat afară. Lazăr a făcut cum i s-a poruncit, fiind încă înfăşurat în giulgiurile de [[înmormântare]]. Apoi, Iisus le-a poruncit mulţimilor să-l dezlege şi să-l elibereze. Sfântul Ioan merge mai departe şi spune că şi mai mulţi evrei s-au convertit atunci crezând în dumnezeirea lui Hristos. Această întâmplare a adus o mare nelinişte în inimile căpeteniilor preoţimii evreieşti, atât de mare încât au propus omorârea lui Lazăr (Ioan 12, 9-11). Ierarhia religioasă a evreilor era în vremea acelor evenimente dominată de [[saduchei]], care respingeau învierea de obşte. Învierea lui Lazăr reprezintă o mărturie a învierii – atât cea a lui Hristos cât şi cea de obşte, dar şi victoria asupra morţii a lui Hristos.
Conform spuselor Preacucernicului [[preot|Părinte]] [[Thomas Hopko]], miracolul Învierii lui Lazăr este "apogeul" Evangheliei lui Ioan şi dovada de netăgăduit a dumnezeirii lui Hristos. De asemenea, este evenimentul care a declanşat succesiunea de fapte care au dus la arestarea şi la Patimile Domnului.<ref>[http://audio.ancientfaith.com/hopko/stt022lazarus_saturday_pc.mp3/ Lazarus Saturday.] ''Speaking the Truth in Love'' Podcast by Fr. Thomas Hopko. Ancient Faith Radio. 18 April 2008.</ref>
În conformitate cu [[Sfânta Scriptură]] şi cu [[tradiţia]] Bisericii cipriote, Lazăr a fost nevoit să caute refugiu departe de Ierusalim pentru a evita mânia marilor preoţi şi [[farisei]], care doreau să-l ucidă, ''... Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.'' (Ioan 12:10-11). De asemenea, mulţi creştini ''... erau speriaţi de persecuţiile care se anunţau. Ştefan a călătorit până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia ...''; ca şi Ştefan, Lazăr va trebui să părăsească Iudeea şi să caute refugiu în altă ţară.
Acest loc a fost [[Mitropolia Kittium|Kittium]] (Larnaca de astăzi) din [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. Atunci când [[Apostolul Pavel]] şi [[Apostolul Barnaba]] au mers în Cipru, ei l-au hirotonit pe Lazăr ca primul [[episcop]] din Kitium. De aceea toate scaunele episcopale din Larnaca au icoana lui Lazăr în loc de cea a lui Hristos, care este tradiţia oficială a bisericii.
Se ştiu puţine despre Lazăr după [[Sfintele Paşti|Învierea]] şi [[Înălţarea Domnului]] cu excepţia faptului că timp de treizeci de ani el nu a zâmbit şi nu a râs decât o singură dată. Într-o zi, el a văzut pe cineva furând un vas de lut şi a început să râdă spunând: "lutul fură lutul".
O altă tradiţie faimoasă în legătură cu Lazăr este descoperirea [[Muntele Athos|Muntelui Athos]] în anul 52 d.Hr.. Lazăr era foarte apropiat de Fecioara Maria şi era foarte mâhnit că nu se poate reîntoarce la Ierusalim să o viziteze pentru că încă se temea de evrei. Maica Domnului a aflat de mâhnirea sa şi i-a trimis o scrisoare de consolare. Ea i-a spus că dacă îi trimite o corabie, atunci va putea să-l viziteze în Cipru. Cu mare bucurie, Lazăr a trimis o corabie în [[IswraelIsrael|Ţara Sfântă]] ca să îi aducă pe Maica Domnului şi pe [[Ioan Evanghelistul|Ioan]], preiubitul ucenic al Domnului, în vizită în Cipru. În timpul călătoriei, o furtună puternică i-a depărtat de traseu şi i-a dus pe ţărmurile Efesului şi apoi pe ţărmurile [[Athos]]ului din Grecia. Conştientă că [[Dumnezeu]] a adus-o în această zonă, [[Fecioara Maria]], pe deplin fermecată de frumuseţea acestui loc, s-a rugat Fiului ei ca acest loc să fie grădina ei dedicată [[rugăciune|rugăciunii]] pentru "a purta lupta cea bună a credinţei". După ce au convertit persoanele idolatre din locurile acelea şi au înfiinţat o comunitate creştină, ei şi-au reluat călătoria spre Cipru, unde l-au vizitat la Lazăr. Se spune că Maica Domnului a cusut un [[omofor]] şi [[mânecuţe]] ca daruri pentru Lazăr.
Primul mormânt al lui Lazăr, din Betania, a rămas un loc de [[pelerinaj]] până în zilele noastre. Al doilea mormânt, din insula Cipru, a fost găsit în Kittium în jurul anilor 890, cu moaştele sale înăuntru şi purtând inscripţia "Lazăr, prietenul lui Hristos". În consecinţă, peste acest mormânt a fost construită o biserică închinată Sfântului Lazăr.
