5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Dumnezeu==
[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|175px|[[Ospitalitatea lui Avraam]], un [[arhetip]] [[Vechiul Testament|vetero-testamentar]] al Sfintei Treimi.]]
:''Articol principal: [[Sfânta Treime]]''
Creştinii ortodocşi slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] şi pe [[Sfântul Duh]]—'''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] şi învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]], [[Biserica Ortodoxă]] mărturiseşte că [[Sfânta Treime]] înseamnă trei Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]''), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ''[[ousia]]''). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. ''[[homoousios]]'') şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp <ref>Admitem uneori să folosim termeni improprii (ca cel de "timp") pentru a verbaliza viaţa intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. [[Dumnezeu]] este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei.
[[Dumnezeu]] nu este o substanţă impersonală sau doar o "mare forţă", ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, [[Triadologie|trinitariană]]. Dumnezeul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creştin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] şi [[Iacov]], adică "Cel viu", care lucrează în creaţia Sa: '''EU SUNT''' care S-a revelat pe Sine lui [[Moise]], în rugul aprins (Eu Sunt Cel Ce Sunt - Exodul 3, 14).
''Articol principal: [[Antropologie]]''
Omul a fost creat dupa chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, toate fiinţele omeneşti au o valoare infinită pentru că poartă
pecetea de neşters a Creatorului. Fiinţele omeneşti sunt alcătuite din trup şi [[suflet]], aceastea fiind părţi permanente ale
naturii umane. Omul a fost creat fără de [[păcat]], dar nu ca fiinţa desăvârşită; deci, deşi [[Adam]](primul om) a fost creat într-o stare de perfectă curăţie, el avea şi capacitatea de a creşte sufleteşte, de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.
La [[căderea]] omului in păcat, [[Adam ]] şi [[Eva]] nu numai că au păcatuit prin incălcarea poruncii lui Dumnezeu, dar şi starea lor [[ontologie|ontologică]] s-a schimbat. Natura umana insăşi nu s-a schimbat , dar chipul lui Dumnezeu din om a devenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică faţă de Dumnezeu. Aşadar, omul căzut in păcat nu este cu totul depravat, dar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfinţenie să fie mult mai greu de ajuns.
Toată omenirea suferă (moarte, boli, şi toate relele) de pe urma păcatului, chiar dacă, să spunem în mod teoretic, o persoană anume nu ar avea nici un păcat. Noţiunea de "vină" nu face parte din antropologia creştin ortodoxă deoarece "vina" aparaţine de legalitatea unei împrejurari şi nu se leagă direct de realitatea existenţei bolii de pacatoşenie.
Deşi termenul de "[[păcat|păcat strămoşesc]]" este folosit în teologia creştin ortodoxă, nu se interpretează ca fiind simţămantul de vină al lui Adam care s-ar transmite de la om la om; de fapt, păcatul strămoşesc este boala care se moşteneşte şi care se vindecă prin [[soteriologie|mântuire]], readucând pe creştin pe drumul către desăvarşire, către asemănarea cu Dumnezeu.
==Soteriologie==
Mântuirea nu cuprinde doar întreaga viaţa pământească a creştinului, ci şi viaţa veşnică a veacului ce va să fie.
De multe ori, mântuirea este descrisă în trei trepte: [[catharsis]] (purificarea), [[theoria]] (iluminarea minţii) şi [[teosis]] (îndumnezeirea). Mântuirea nu înseamna doar a nu păcătui (purificarea), dar reprezintă şi revărsarea crescândă a Luminii Dumnezeieşti peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, încat straluceşte prin asemănarea sa cu Dumnezeu, uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de [[Lumină Necreată]]. De multe ori, cei trei termeni care reprezintă treptele manâtuirii se întrepătrund, astfel că numai termenul de îndumnezeire se foloseşte.
Omul se poate mântui numai prin Iisus Hristos si numai în Trupul lui Hristos – [[Biserica]]. Mântuirea nu se poate "cumpăra", ea fiind un dar de la Dumnezeu. Însă,
pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va incălca voia libera a omului.
Aşadar, o viaţă dusă în pocainţa si participarea la [[Sfintele Taine]] este felul în care omul conlucreaza cu Dumnezeu.
Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numeste [[numeşte sinergie]].
Prin teosis, omul se umple cu viaţa dumnezeiască. În el se dezvoltă însuşiri dumnezeiesti, dar omul nu devine parte din [[Sfânta Treime]]. Omul se uneşte cu Dumnezeu, dar nu se amestecă cu Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu dupa Har (Ioan 10,34), dar nu intr-un sens [[politeism|politeistic]], ci prin înfiere ca fii şi fiice ale Celui Preaînalt. O clasică figură de stil [[Sfinţii Părinţi|patristică]] folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ţinută în foc şi care capătă treptat proprietaţile
focului (lumină si caldură), dar rămâne sabie.
