14.992 de modificări
Modificări
m
→Istoric: mici completări
Mănăstirea ctitorită în anul 1594 de către Mihai Viteazul, Domnul Ţării Româneşti, a fost amplasată pe vârful dealului de pe malul drept al râului Dâmboviţa, deal care mai târziu se va numi Dealul Mihai Vodă şi care a fost unit cu cetatea Bucureştilor prin podul Mihai Vodă.
Construcţia a fost ridicată pe locul unei bisericuţe din lemn existente încă din secolul al XV-lea, construită probabil de către voievodul Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş). Unele documente din 1433 numesc această biserică „''Sfântul Nicolae din Pâlcov''”. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, această bisericuţă a fost refăcută de jupâneasa Caplea din Stăneşti, urmaşă a boierului Mogoş şi mătuşă a boierilor Buzeşti (Preda, Radu şi Stroe). Jupâneasa Caplea a dotat aşezământul cu cele necesare rânduielilor bisericeşti şi a închinat biserica ca metoh al [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|mănăstirii Simonopetra]] de la [[Muntele Athos]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref> La moartea sa, în jurul anului 1585, ea a fost îngropată aici, iar mănăstirea primeşte numele de "''Mănăstirea postelnicesei Caplea''" sau "''Mănăstirea Sf. Nicolae a postelnicesei''".
Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, mănăstirea postelnicesei Caplea a fost reconstruită ca schit, fiind cunoscută şi sub numele de ''Biserica Albă Postăvari''.
