5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Teologie şi practică==
[[Image:Chrismation.jpg|left|thumb|Un preot mirunge o persoană adultă]]
Spre deosebire de bisericile apusene (ex: romano-catolică şi anglicană), unde confirmarea este în mod tipic rezervată celor "maturi" (sau "vârsta raţiunii"), în Biserica Ortodoxă mirungerea este aplicată în mod normal copiilor imediat după [[botez]] şi imediat (sau la scurt timp) înainte de primirea primei Sfinte Împărtăşanii de către o [[persoană]].
Mirungerea se face prin ungerea noului creştin cu [[Sfântul Mir]] (după grecescul ''myron'') care este ulei [[sfinţire|sfinţit]] în condiţii speciale. Sfântul Mir este un "amestec de 40 de substanţe aromate şi ulei pur de măsline" (Gialopsos, 35). Pregătirea şi sfinţirea lui se face de către episcopii delegaţi de Sfântul Sinod al unei Biserici locale. Creştinul este uns cu acest ulei în semnul Sfintei [[Cruce|Cruci]] pe frunte, ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare. De fiecare dată când unge cu sfântul mir, [[preot]]ul spune "Pecetea Darului Duhului Sfânt".
Sfânta Taină a Mirungerii este o extensie a [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], zi în care [[Duhul Sfânt]] s-a pogorât asupra [[Apostoli]]lor. Prin Mirungere o persoană devine membru al poporului lui Dumnezeu: "mirean" (de la sl. ''mirĕaninu'') sau "laic" (de la gr. ''laos'' - "poporul lui Dumnezeu"). Episcopul [[Kallistos (Ware) de Diokleia]] explică:
:Prin mirungere fiecare membru al Bisericii devine [[profet]], şi primeşte o parte din [[preot|preoţia împărătească]] a lui Hristos]]; toţi creştinii deopotrivă, prin mirungere, sunt chemaţi să acţioneze ca martori conştienţi ai Adevărului. 'Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate’ (I Ioan 2:20) (Ware, 279).
Deşi în mod obişnuit se face împreună cu botezul, în unele cazuri mirungerea este făcută singură pentru a primi convertiţii la Ortodoxie prin exercitarea [[iconomie]]i. Deşi practicile în această privinţă variază, în general dacă un convertit vine la Ortodoxie de la o altă confesiune creştină şi a fost supus anterior ritualului de [[ritualbotez|botezare]]ului de botezare prin scufundare prin formula Trinitară ("În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh"), el sau ea poate fi primit în Biserica Ortodoxă prin mărturisire de credinţă şi Sfânta Taină a Mirungerii, după care primeşte Sfânta Împărtăşanie. Dacă un convertit vine de la o confesiune creştină care botează doar în "Numele lui Iisus" (cum ar fi bisericile penticostare) sau de la una care nu practică deloc botezul (cum ar fi Quarters sau Armata salvării), botezul este o necesitate înainte de mirungere. Folosirea iconomiei este la discreţia [[episcop]]ului local, fiind supusă [[canoane]]lor impuse de acesta.
==Întemeierea apostolică==
[[Faptele Apostolilor]] ne arată că un fel de confirmare se desfăşura încă din Biserica primară. Deoarece comunitatea creştină s-a dezvoltat atât din punct de vedere numeric cât şi geografic în mai multe locaţii, în interiorul şi în exteriorul lumii iudaice, Apostolilor li s-au adăugat şi alte persoane care au propovăduit [[Evanghelia]] şi au botezat oameni în Hristos.
Lucrarea Apostolului [[Apostolul Pavel|Pavel]] în Efes o găsim în Fapte 19, 1-12. Aici se vede că unele persoane care au fost botezate cu "botezul lui Ioan (Botezătorul)" erau nerăbdătoare să-L accepte pe Hristos.
:Când au auzit ei aceasta, s-au botezat în numele Domnului Iisus. (Fapte 19, 5)
Apoi, îl vedem pe Pavel "punându-şi mâinile lui peste ei" şi "[[Duhul Sfânt]] s-a pogorât peste ei" (Fapte 19, 6)
Un alt moment de confirmare în [[Biserică|Biserica primară]] primară se găseşte în Faptele Apostolilor, capitolul 8.
:Atunci când apostolii din [[Ierusalim]] au auzit că cei din [[Samaria]] acceptaseră cuvântul Domnului, i-au trimis pe [[apostolul Petru|Petru]] şi pe [[Apostolul Ioan|Ioan]], care au mers şi s-au rugat pentru ei, să poată primi Duh Sfânt, care nu se pogorâse încă asupra nici unuia dintre ei, fiind botezaţi doar în numele Domnului Iisus. Apoi şi-au pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lor. (Fapte 8, 14-18)
Preotul [[Philip Gialopsos]] explică dezvoltarea ulterioară a acestei Sfinte Taine: