1.566 de octeți adăugați,
28 iunie 2011 09:02 '''Avraam''' este un drept din [[Vechiul Testament]], considerat strămoşul poporului evreu.
Numele de Avraam are două etimologii posibile:
* în babiloniană: "cel care iubeşte pe tatăl"
* în aramaică: "tatăl [Dumnezeu] este înălţat"
Originar din Haran, în Mesopotamia, sau din Ur, în Caldeea, Avraam a trăit către secolul al XIX-lea î.Hr. Viaţa sa este povestită de [[Moise]] în [[Cartea Facerii]] 12-35.
Personalitatea lui Avraam domină întreaga [[Sfânta Scriptură|Biblie]], în aşa măsură încât unul din numele lui [[Dumnezeu]] este "Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov" (Ieş. 3, 6; [[Evanghelia după Matei|Matei]] 22, 32; [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 12, 26; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 20, 37; [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 3, 13, 32).
În [[Noul Testament]] şi în [[tradiţia]] Bisericii în general, Avraam este un model al credinţei faţă de Dumnezeu, pe care le-a dovedit în mai multe ocazii, cum ar fi părăsirea ţării lui pentru a merge într-o ţară pe care nu o cunoştea (Evrei 11, 8) sau jertfirea lui Isaac fiul său (Facere 15, 6; 22, 1-19; Evrei 11, 17, 19; Iacov 2, 21).
Pentru lumea [[monahism]]ului Avraam este un model de credinţă, de ascultare şi mai ales de [[înstrăinare]] de ţara şi neamul lui.
Avraam este "prietenul lui Dumnezeu" (Isaia 41, 8; Iacov 2, 23), tatăl credincioşilor şi a tuturor neamurilor (Matei 3, 9; Luca 3, 8; Ioan 8, 33-39; Romani 3, 27 - 4, 25; Galateni 3, 6-29).
[[Categorie:Sfinţi din Vechiul Testament]]
[[Categorie:Vechiul Testament]]