Modificări

Salt la: navigare, căutare

Teotim I al Tomisului

69 de octeți adăugați, 23 mai 2011 22:27
fără descrierea modificării
{{Ciornă}}'''Sfântul Ierarh Teotim I Scitul''' era de neam daco-roman, născându-se în a fost [[Dacia Ponticăepiscop]], undeva în a doua jumătate a de Tomis la sfârşitul secolului al IV-lea, fiind contemporan cu Sfinţii . Pomenirea lui se face în [[Ioan CasianBiserica Ortodoxă]] si la data [[Gherman din Dobrogea20 aprilie]], format în tinereţe în aceeaşi mănăstire din „hotarele Casienilor şi ale Peşterilor".
Acest episcop urcă pe scaunul '''Eparhiei Tomisului'''Teotim I Scitul era de neam daco-roman, pe la anii 385născându-390, după mutarea din viaţă a episcopului se în [[Gherontie al TomisuluiDacia Pontică]]. Ca episcop , undeva în a doua jumătate a secolului al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392IV-lea, de Fericitul fiind contemporan cu Sfinţii [[IeronimIoan Casian]], în celebra sa lucrare „''De viris illustribus''", despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de şi [[DumnezeuGherman din Dobrogea]] şi de oameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă că „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, format în stilul vechii elocinţe''", ceea ce dovedeşte vasta sa cultură tinereţe în retorica şi filosofia antică, greacă şi latină. Apoi, fericitul aceeaşi [[Ieronimmănăstire]] încheie cu aceste cuvinte despre '''episcopul Teotim''': „''Aud că scrie din „hotarele Casienilor şi alte lucrări''ale Peşterilor".
Acest [[Sozomenepiscop]]urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, după mutarea din viaţă a episcopului [[Gherontie al Tomisului]]. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, istoricul bisericescde Fericitul [[Ieronim]], spune despre în celebra sa lucrare „'''Teotim I'De viris illustribus'' ", despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de [[Dumnezeu]] şi de neam scit, adică locuitor al Dobrogeioameni, teolog învăţat şi scriitor talentat şi neobosit. El afirmă acesta purta părul lung, semn că el se ocupa cu „''a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinţe'filosofia monastica'''” (deci cu viaţa monahală). Viaţa lui era modestă ", ceea ce dovedeşte vasta sa cultură în retorica şi cumpătatăfilosofia antică, iar virtuţile greacă şi înţelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar şi în rândul barbarilor huni din regiunea Dunăriilatină. Apoi, care îl socoteau pe '''fericitul [[Ieronim]] încheie cu aceste cuvinte despre episcopul Teotim Scitul''' : „'''zeul romanilor'''”. Acesta a încercat să-i câştige pentru credinţa creştină, arătându-se ospitalier şi făcându-le daruri.Barbarii au crezut însă Aud '''Teotim''' era bogat scrie şi de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În această împrejurare se va arăta darul '''facerii de minunialte lucrări''' al Sfântului, căci braţul celui ce a voit să arunce asupra Sfântului laţul pregătit, a rămas înţepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de înţepenire".
Un alt scriitor creştin, [[SocrateSozomen]], spunea istoricul bisericesc, spune despre''' Sfântul Teotim''' I „''era cunoscut de toţi - împăraţineam scit, episcopiadică locuitor al Dobrogei, călugărişi că acesta purta părul lung, credincioşi semn că el se ocupa cu „filosofia monastica” (deci cu [[viaţa monahală]]). Viaţa lui era modestă şi barbari – cumpătată, iar virtuţile şi înţelepciunea sa l-au făcut cunoscut chiar şi în rândul barbarilor huni din regiunea Dunării, care îl socoteau pe Teotim Scitul „zeul romanilor”. Acesta a încercat să-i câştige pentru evlavia credinţa creştină, arătându-se ospitalier şi corectitudinea vieţii sale''”făcându-le daruri.Prin scrierile sale patristice, '''Sfântul Barbarii au crezut însă că Teotim I''' este considerat „''creatorul Filocaliei româneşti''"era bogat şi de acea au plănuit ca să-l ia prizonier. În gândirea sa această împrejurare se va arăta darul facerii de minuni al Sfântului, căci braţul celui ce a fostvoit să arunce asupra Sfântului laţul pregătit, desigura rămas înţepenit în aer, influenţat fiind nevoie de Sfântul [[Ioan Gură rugăciunea Sfântului pentru a-l elibera pe barbar de Aur]] şi de părinţii capadocieni. '''Teotim I''' vorbeşte foarte frumos despre liniştea minţii şi a inimiiînţepenire.
Sub păstoria lui '''Teotim I'''Un alt scriitor creştin, mănăstirile şi sihăstriile din [[DobrogeaSocrate]] secolului IV, renumite prin asceză şi isihiespunea despre Sfântul Teotim că „''era cunoscut de toţi - împăraţi, episcopi, au trăit o epocă de aurcălugări, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „credincioşi şi barbari – pentru evlavia şi corectitudinea vieţii sale''”.Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „'călugări sciţi'creatorul Filocaliei româneşti''". În gândirea sa a fost, răspândiţidesigur, atât la nord influenţat de Dunăre până în Carpaţi, cât şi la sud până la Sfântul [[Ierusalim]], [[Constantinopol]], [[RomaIoan Gură de Aur]] şi [[Africa]]de părinţii capadocieni. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi Teotim I vorbeşte foarte frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum despre liniştea minţii şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-Va inimii.
'''Sfântul Sub păstoria lui Teotim Scitul''' era bine cunoscut împăratului I, mănăstirile şi sihăstriile din [[ArcadieDobrogea]] secolului IV, renumite prin asceză şi mai ales Sfântului [[Ioan Gură isihie, au trăit o epocă de Aur]]aur, căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele patriarh idevenind în secolele V-a trimis '''fericitului Teotim''' călugări misionari „''pentru nomazii VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi de la [[Istm]]''", adică pentru huni. În anul 400răspândiţi, '''Sfântul Teotim I''' ia parte atât la un sinod local nord de Dunăre până în ConstantinopolCarpaţi, convocat de Sfântul '''Ioan Gură de Aur''', împotriva învăţăturii eretice a episcopului cât şi la sud până la [[Antonin al EfesuluiIerusalim]]. În anul 403, episcopul '''Teotim I''' este din nou în [[Constantinopol şi ia apărarea marelui patriarh şi dascăl a toată lumea]], împotriva acuzaţiilor aduse de Sfântul [[Epifanie al CipruluiRoma]], dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân '''Teotim I''' şi Sfântul [[Ioan Gură de AurAfrica]]. Bazilicile înălţate de el, ale căror ruine şi astăzi se văd, erau mari şi frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeşte numărul impresionant de credincioşi, precum şi frumuseţea cultului şi arhitecturii secolelor IV-V.
Despre activitatea literară Sfântul Teotim Scitul era bine cunoscut împăratului [[Arcadie]] şi mai ales Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele [[patriarh]] i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari „'''Sfântului Ierarh Teotimpentru nomazii sciţi de la [[Istm]]''' nu cunoaştem prea multe date", adică pentru huni. Istoricii timpului spun doar că el a publicat În anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un sinod local în formă Constantinopol, convocat de dialog şi fraze scurte şi că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântul '''Sfântului TeotimIoan Gură de Aur''' era , împotriva învăţăturii eretice a episcopului [[Antonin al Efesului]]. În anul 403, episcopul Teotim I este din nou în consens cu gândirea marilor Părinţi ai Bisericii veacului Constantinopol şi ia apărarea marelui patriarh şi dascăl a toată lumea, împotriva acuzaţiilor aduse de Sfântul [[Epifanie al IV-leaCiprului]], supranumit „secolul dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre episcopul străromân Teotim I şi Sfântul [[Ioan Gură de aur al literaturii creştine”Aur]].
Despre activitatea literară a Sfântului Ierarh Teotim nu cunoaştem prea multe date. Istoricii timpului spun doar că el a publicat în formă de dialog şi fraze scurte şi că a scris unele omilii la textele evanghelice. Din aceste precizări ne putem da seama însă că gândirea Sfântului Teotim era în consens cu gândirea marilor [[Părinţi ai Bisericii]] veacului al IV-lea, supranumit „secolul de aur al literaturii creştine”. Pe la sfârşitul primului deceniu al secolului al V-lea, '''fericitul episcop Teotim I''' s-a strămutat cu pace din viaţa aceasta, la cereştile lăcaşuri. Pentru viaţa sa curată, pentru opera sa misionară şi pentru credinţa sa dreaptă cu care a mărturisit pe [[Hristos]], [[Biserica Ortodoxă]] l-a trecut în rândul sfinţilor şi se face pomenirea lui la [[20 aprilie]].
==Legături externe==
[[Categorie:Sfinţi români]]
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Episcopi de Tomis]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.573 de modificări

Meniu de navigare