5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Există '''judecata generală''', ultimă, Judecata de Apoi, când toţi se vor prezenta împreună înaintea lui Dumnezeu pentru a li se face «dreptate». Judecata aparţine Fiului (In 5, 22, 27—30). Pentru unii, Judecata va fi un act de binecuvântare şi de mulţumire, pentru alţii, va fi un act de osândă (Mt. 25, 34—46). Dacă încă în această viaţă, creştinul face experienţa Judecăţii în momentele de «părăsire» a lui Dumnezeu, care după părinţii bisericeşti au un scop pedagogic, în cealaltă viaţă, Judecata va fi simţită ca un vid total de har, vârtejul în spirală infinită a unei existenţe iraţionale şi impersonale. De aceea, Judecata în pedagogia divină nu este o condamnare, ci «criza» ultimă a unei vieţi iresponsabile : «Fiind, dar, împreună lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice : La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii» (II Cor. 6, 1—2). De aceea, fiecare va fi judecat după conştiinţa şi legea sa (In 6, 45).
În [[tradiţia]] [[Asceza|ascetică ortodoxă]], un accent deosebit a fost pus pe experienţa încă din această viaţă, ca stare spirituală preeshatologică, a Judecăţii lui Dumnezeu : «Precum pârga chinurilor veşnice e ascunsă în sufletele păcătoşilor, aşa şi arvunile bunătăţilor lucrează prin Duhul şi se dăruiesc în inimile drepţilor. Căci împărăţia cerurilor este vieţuirea virtuoasă, precum chinurile, deprinderea patimilor» (Grigorie Sinaitul, ''Capete în acrostih'', 38, în: „Filoc. rom.”, vol. 7, p. 102). Această conştiinţă permanentă a Judecăţii se răsfrânge în virtutea [[smereniesmerenia|smereniei]]i; de aceea cei smeriţi cu duhul nu vor intra la judecată, căci «întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat» (Ps. 53, 8 ; Fapte 8, 32—33).
==Omul va da socoteală pentru faptele sale la Judecată==
La sfârşitul vieţii sufletul omului va fi supus judecăţii particulare şi apoi Judecăţii de Apoi, potrivit faptelor şi vorbelor sale şi i se va decide destinaţia sa ultimă: [[rai]]ul sau [[iad]]ul <ref>Iov34.11, Prov24.12, Ecl 11.9, 12.14, Mt16.27, Mt25.31-46, 2Cor5.10, 1Pet1.17, Rom2.5-8 </ref>
1. gradul de instruire al păcătosului. [[Apostolul Iacov]] spune: ,,Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră”.<ref>Iac3.1 </ref> şi de măsura cunoştinţei păcatului. (ignoranţa fiind o circumstanţă atenuantă) Astfel Iisus spune:,,Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri./Dar cine n-a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult”<ref>Lc12.47-48</ref>
2. eventualitatea în care un credincios a întors la [[credinţa|credinţă]] un necredincios, fapt ce acoperă mulţime de [[păcat]]e. ,,Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate”, învaţă apostolul Iacov<ref>Iac5.20 </ref>
3. măsura în care persoana a [[iertare|iertat]], a judecat sau a osândit pe alţii. În rugăciunea [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl Nostru]] noi ne [[rugăciune|rugăm]] ,,şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".<ref>Mt6.12</ref> ,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre./Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”, avertizează Mântuitorul. <ref>Mt6.14-15</ref> In alt loc El spune:,,Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”<ref>Lc6.37-38</ref> Iisus spune că trebuie să iertăm aproapelui de şaptezeci de ori câte şapte şi să nu fim asemenea robului nemilostiv din parabolă care, iertat, fiind de Dumnezeu de datoria de zece mii de galbeni, l-a aruncat în temniţă pe cel care avea o datorie de o sută de lei faţă de el.<ref>Mat18.21-35</ref>
==Categorii de păcătoşi care nu vor avea acces la împărăţia lui Dumnezeu==
# [[Uciderea|Ucigaşii]] <ref>Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15</ref>
# [[Necredinţa|Necredincioşii]]<ref>Apoc21.8, Mat.10.11-15, eng. faithless, the unbelieving</ref>, [[Închinarea la dumnezei străini|închinătorii la idoli]] (idolatrii)<ref>1Cor6.9 , Gal5.20, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. idolaters</ref>, [[vrăjitoria|vrăjitorii]]<ref>Gal5.19-21, Apoc21.8, Apoc22.15, eng. sorcers, witchcraft</ref>, [[nepăsarea|nepăsătorii]] faţă de cei înfometaţi, însetaţi, străini, bolnavi sau aflaţi în temniţă.<ref>Mat 25.31-46</ref>, nepăsătorii faţă de adevărurile credinţei.<ref>Lc12.47-48 </ref>, cel [[nepăsarea|nepăsător]] care nu asigură familiei din casa sa un minim necesar vieţii.<ref>1Tim 5.8, eng. provide</ref> Acestea sunt păcate legate de [[credinţa|credinţă]]
#[[furt|Hoţii]]<ref>1Cor6.10, eng.thieves</ref>, [[furt|escrocii]]<ref>1Cor6.10, hrăpitorii; răpăreţii, eng.swindlers</ref>, [[iubirea de arginţi|lacomii]]<ref>1Cor6.9-10, Gal5.20-21,eng. greedy,covetuos</ref>, [[lăcomia|beţivii]]<ref>1Cor6.10, eng.drunkenness</ref>, chefuitorii<ref>Gal5.21, eng.orgies- ESV, NIVUK, TNIV, revellings-ASV, wild party- NIRV</ref>. Acestea sunt păcate legate de bani, mâncare şi băutură.
#Fricoşii<ref>Apoc21.8, eng. cowards</ref>
