Modificări

'''Judecata''' (gr. ''krisis'', lat. ''judicium'') este confruntarea istoriei şi omului cu dreptatea lui [[Dumnezeu]], la sfârşitul veacurilor, când întreaga lume va fi adusă sub autoritatea supremă a lui Dumnezeu. Judecata este actul final al lui [[Iisus Hristos]], adică «sfârşitul», când «Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi a Tatălui, când va desfiinţa orice domnie (gr. ''arhin''), orice stăpânire (gr. ''exousian'') şi orice putere (gr. ''dinamin'') > — (I Cor. 15, 24). [[Image:Last Judgement.JPG|frame|right|Înfricoşata Judecată]]Această confruntare a avut deja loc, într-un mod radical, pe [[Cruce]] : «Acum este judecata (gr. krisis) acestei lumi, acum stăpânitorul (gr. ''archon'') lumii acesteia va fi aruncat afară '(In 12, 31). Puterea răului este astfel în mod obiectiv jugulată, [[diavol]]ul fiind deposedat de autoritatea ce o avea asupra celor «robiţi».{{Spiritualitate didactică}}

[[Image:Last Judgement.JPG|frame|right|Înfricoşata Judecată]]De fapt, judecata este una din formele în care Dumnezeu îşi exercită «pedagogia» Sa în istorie. [[Sfinţii Părinţi]] sunt de acord că Dumnezeu conduce şi îndrumează umanitatea prin [[Dogmă|dogme]], porunci, făgăduinţe şi judecăţi. Istoria se află sub o permanentă «critică» a lui Dumnezeu, fiind certată în sens educativ prin judecăţile Sale. Judecata este un proces care a început pe Cruce, dar care se exercită odată cu constituirea Bisericii în istorie, ca semn profetic şi realitate anticipatorie a Împărăţiei lui Dumnezeu. Întreaga Biserică are această funcţie, exprimată mai ales în Colegiul [[Apostoli]]lor care vor judeca lumea (Apoc. 21, 14).