În timpul împăratului [[Heraclie]], ''Nomocanonul'' a fost îmbogățit fiind cea mai veche formă a acestei colecții. Împărțit în două secțiuni, una cu canoane bisericești și alta cu legi sau edicte imperiale, acest Nomocanon cuprinde 14 titluri sau capitole. Această colecție a fost tradusă în limba slavonă și s-a bucurat de respect și popularitate în Biserica Ortodoxă Rusă.
Mulți alți teologi și canoniști ortodocși au scris sau redactat de-a lungul timpului Nomocanoane, culegeri de canoane sau comentarii la Nomocanoane.
Patriarhul [[Fotie cel Mare]] are o colecție de canoane și legi numită ''Nomocanonul lui Fotie''. În secolul al XII-lea, [[Teodor Balsamon]] a revizuit și comentat ''Nomocanonul lui Fotie''.
Tot în secolul al XII-lea, [[Alexie Aristin]] a redactat o prescurtare a canoanelor bisericeșți amestecate cu legi politice, numită ''Nomocanonul lui Aristin''.
În secolul al XIV-lea, [[Matei Vlastares]] a alcătuit o colecție alfabetică de canoane și legi bisericești numnită ''Nomocanonul lui Matei Vlastares''.
==A se vedea și==