==Păcatul închinării la idoli==
Păcatul închinării Închinărea la idoli reprezintă un caz particular al închinării la dumnezei străini, fiind întâlnit mai cu seamă în lumea antică , dar persistând şi în lumea contemporană sub diverse forme (astrologia, vrăjitoria, credinţa în talismane, obiecte de tip feng shui, idolatrizarea vedetelor sportive, a cântăreţilor, a actorilor de cinema, etc). În creştinism idolatria este şi lăcomia de bani (Iisus spune că nu putem sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu şi lui Mamona<ref>Mat6.24, Lc16.11</ref>, care este demonul banilor, al posesiunilor materiale, iar apostolul Pavel spune că niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu<ref>Efes 5.5</ref>) dar şi lăcomia de mâncare sau băutură (căci apostolul Pavel spune că niciun lacom nu va intra în împărăţia cerurilor<ref>Col3.5</ref> iar în altă parte spune explicit că beţivii sunt şi ei excluşi de la moştenirea acestei împărăţii<ref>1Cor6.10</ref>)
Interzicerea facerii şi închinării la idoli reprezintă conţinutul poruncii a doua a [[Decalog]]ului.<ref>Exod20.4-6, Lev19.4, 26.1</ref> Idolii sunt înfăţişări ale falşilor dumnezei, făcuţi din diverse materiale(aur, argint, aramă, piatră sau lemn), sau pictaţi, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble, ei neavând duh în gura lor.<ref>Apoc 9.20, Ps95.5, Ps113.12, Deut29.17, Ier16.19, Ps135.15-18, Ezec8.1-18, 1Cor12.2, 1Cor8.4-6.</ref>