Modificări

[[Sfânt]]ul '''Lazăr''' sau '''Lazăr, cel mort patru zile''', a fost prieten şi unul din primii ucenici [[ucenic]]i ai lui [[Iisus Hristos]] şi primul [[episcop ]] de [[Mitropolia Kittium|Kittium]], [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. El a fost înviat de către Iisus în ziua de dinaintea [[Duminica Floriilor|intrării Sale]] triumfale în [[Ierusalim]].<br> 

În conformitate cu [[Evanghelia după Ioan]], Lazăr trăia în oraşul [[Betania]] (la circa trei kilometri de [[Ierusalim]], în Cisiordania din zilele noastre) împreună cu cele două surori ale sale, [[Marta din Betania|Marta ]] şi [[Maria din Betania|Maria]]. În drumul Său către Ierusalim de dinainte de Paştele evreiesc, surorile au trimis vorbă lui Iisus şi [[apostol]]ilor Săi că Lazăr este bolnav. Domnul a zăbovit acolo unde era, primind mai târziu vestea morţii lui Lazăr. Când a ajuns, Lazăr era deja de patru zile pus în [[mormânt]]. Când Marta I-a reproşat Domnului întârzierea, Hristos a asigurat-o că Lazăr va învia. Marta a înţeles greşit că El se referea la [[înviere]]a cea de obşte din [[Cartea Apocalipsei|Ziua Judecăţii]], la care Domnul a replicat, "Eu sunt [[învierea]] şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac." (Ioan 11:, 25-26). În prezenţa celor care jeleau, Domnul a poruncit să fie îndepărtată piatra de la intrarea mormântului lui Lazăr şi l-a chemat afară. Lazăr a făcut cum i s-a poruncit, fiind încă înfăşurat în giulgiurile de [[înmormântare]]. Apoi, Iisus le-a poruncit mulţimilor să-l dezlege şi să-l elibereze. Sfântul Ioan merge mai departe şi spune că şi mai mulţi evrei s-au convertit atunci crezând în dumnezeirea lui Hristos. Această întâmplare a adus o mare nelinişte în inimile căpeteniilor preoţimii evreieşti, atât de mare încât au propus omorârea lui Lazăr (Ioan 12:, 9-11). Ierarhia religioasă a evreilor era în vremea acelor evenimente dominată de [[saduchei]], care respingeau învierea de obşte. Învierea lui Lazăr reprezintă o mărturie a învierii – atât cea a lui Hristos cât şi cea de obşte, dar şi victoria asupra morţii a lui Hristos.