Modificări

A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, după canonul 8 al [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]], se numeşte epicleza duhovniciei, adică venirea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se mărturiseşte, după cum [[arhiereu]]l pune mâna pe capul [[diacon]]ului sau al preotului, când îl hirotoneşte şi vine Duhul Sfânt prin succesiune [[apostol]]ică. Deci, la fel şi aici, Duhul Sfânt vine prin mână preotului, să dezlege sufletul care s-a spovedit. 

Una din marile datorii duhovniceşti, atât ale monahilor, cât şi ale creştinilor, este spovedania păcatelor. Trebuie să ştim mai întâi că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin, şi nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată [[Sfânta Scriptură]] care zice : Toţi multe greşim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi [[adevăr]]ul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată întinăciunea şi nedreptatea. 

 De aceea folosul, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ţine de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfinţenia, cu toată convingerea în faţa lui Dumnezeu - că, atunci când mă duc în faţa preotului, înaintea lui Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor -, trebuie să-i spun toate păcatele mele. Altfel crezi că în ziua [[Judecată|judecăţii]] preotul poate să-ţi ajute ceva, dacă n-ai spus drept ? Doamne fereşte ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut vreo rezervă şi ai ţinut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite. Aşa spun [[Sfinţii Părinţi]], pentru că ai crezut că Dumnezeu nu ştie ce ai făcut tu.  

* Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, şi să voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu voinţa noastră. Sfântul [[Vasile cel Mare]] zice : " Nu se foloseşte de mărturisire, nici se mărturiseşte, cel ce zice la spovedanie numai că a greşit, însă rămâne iarăşi în păcat şi nu-l urăşte ". Toată pocăinţa ta întru aceasta constă, adică să te hotărăşti a-ţi schimba viaţa.

Sfântul [[Vasile cel Mare]] zice : " Nu se foloseşte Când mă duc la mărturisire cu părere de rău şi cu pocăinţă, şi îmi cunosc greşalele, îi spun preotului câte ţin eu minte. Dar ca să ţii minte şi să faci o mărturisireîntreagă, nu te duce cu ochii legaţi la preot, că diavolul îţi ia mintea şi uiţi. Cu o săptămână sau două înainte, stai într-o cameră liniştită, ia-ţi un caiet şi scrie toate păcatele tale din copilărie până în ziuă spovedaniei. Ce păcate am eu pe conştiinţă, de când eram copil mic, când eram de cinci ani, nici se mărturiseştecând eram de şapte ani, cel ce zice când eram în clasa întâi la spovedanie numai că şcoală, când eram în clasa a greşitdoua, însă rămâne iarăşi în păcat şi nucând eram într-l urăşte "a noua, când eram fată mare, înainte de [[căsătorie]], sau după căsătorie, când eram militar, când eram flăcău. Toată pocăinţa ta întru aceasta constăScrie, adică să te hotărăşti ca şi diavolul a-ţi schimba viaţascris. Avem contabil bun, îngerul rău pe umărul stâng, care scrie tot, şi îngerul cel bun pe umărul drept, care scrie şi el faptele cele bune ale omului.

Când mă duc la mărturisire cu părere de rău şi cu pocăinţă, şi îmi cunosc greşalele, îi spun preotului câte ţin eu minte. Dar ca să ţii minte şi să faci o mărturisire întreagă, nu te duce cu ochii legaţi la preot, că diavolul îţi ia mintea şi uiţi. Cu o săptămână sau două înainte, stai într-o cameră liniştită, ia-ţi un caiet şi scrie toate păcatele tale din copilărie până în ziuă spovedaniei. Ce păcate am eu pe conştiinţă, de când eram copil mic, când eram de cinci ani, când eram de şapte ani, când eram în clasa întâi la şcoală, când eram în clasa a doua, când eram într-a noua, când eram fată mare, înainte de [[căsătorie]], sau după căsătorie, când eram militar, când eram flăcău. Scrie, ca şi diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău pe umărul stâng, care scrie tot, şi îngerul cel bun pe umărul drept, care scrie şi el faptele cele bune ale omului. Şi atunci uite ce-i. Ştii că nimic necurat nu va intra întru [[Împărăţia cerurilor]] ? De aceea, cel mai mare bine pe care poţi să-l faci unui om, este acesta. Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, cine a slăbit de boală şi se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pământ ca şi tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu aţi auzit în [[Evanghelie]] ? Ce veţi lega voi pe pământ, va fi legat şi în ceruri şi ce veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri !Dacă ai reuşit să-l spovedeşti curat înainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Când se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dacă le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfânt a şters tot de pe tabelele lor. Crăpă, mor de ciudă diavolii : " Ia uită-te, domnule ! L-am avut în mână ! " Duhul Sfânt i-a şters păcatele. Această putere le-a dat Dumnezeu preoţilor, că dacă nu dădea Dumnezeu această putere preoţilor, nimeni din oameni nu s-ar fi [[mântuire|mântuit]]. Dar Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, a ştiut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a înviat [[Iisus|Hristos]] această putere le-a dat [[Apostol]]ilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor şi le-a zis : Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ţine păcatele, ţinute vor fi şi cărora le veţi ierta, iertate vor fi şi orice veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în cer ... Ce, fraţilor, voi nu aţi citit ? Nu aţi auzit Evanghelia ? Deci, când vezi că eşti [[boala|bolnav de moarte]], nu alerga la doctor, că poate te omoară acela şi mori nemărturisit. Întâi spovedeşte-te şi apoi du-te şi la doctor, dacă este cazul, dar tu să fii mărturisit. Dacă ai murit, gata, te-ai uşurat ! Că vei muri în mâinile doctorului, că vei muri acasă, tu să fii mărturisit. Însă întâi doctorul sufletelor, că el te va scoate din [[iad]]. Aşa. Şi nu te gândi că n-are dar.

 Vedem în [[Sfânta Scriptură]] că prin canon s-au curăţit toţi cei ce au păcătuit înaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon şi nu-l face, nu se poate curăţi de lepra păcatului şi nici sufletul său nu este slobozit din robia dracilor. Este bine ştiut că cel ce se pocăieşte cu adevărat, nu numai că primeşte canonul dat de duhovnicul său, ci singur cere mai mult canon, ştiind că ori aici vremelnic, ori dincolo veşnic, păcătoşii trebuie să-şi facă canonul.

De aceea, fraţilor, să ne ajute [[mila]] Domnului să câştigam oleacă de smerenie şi dreaptă socoteală, fiindcă în lumea aceasta sunt curse şi ispite şi fel de fel de nedumeriri pământeşti şi duhovniceşti. Dar să avem în toate dreaptă socoteală. Că pădurea nu se teme de cel ce încarcă o dată mult pe o căruţă. Ştie că mai la vale se rupe osia şi se strică carul. ea se teme de acela care ia câte un lemnişor şi-l duce acasă. Aşa şi vrăjmaşul, nu se teme de cel care începe cu multă nevoinţă, că oboseşte şi rămâne. Ci, se teme de cel care ia câte oleacă aşa, încet, încet. Sfântul [[Teodosie]] spune : " De lucrezi câte puţin, câte puţin se îmbogăţeşte cineva şi la cele trupeşti şi la cele duhovniceşti !". Câte oleacă ! Aşa să luaţi fapta bună, câte oleacă şi să vă pară rău că n-aţi făcut mai mult.

- O dată pe an trebuie sa faci spovedania generală din mica copilărie. Sfantul [[Nicodim Aghioritul]] spune : O dată pe an, în Postul Mare, este bine sa faci spovedania generală. Ştii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta mult sasă-ţi aduci aminte păcatele. Eu mă mărturisesc, dar dracul mă face să uit păcatele mele cu care am mâniat pe Dumnezeu.<br>Dar eu, când fac spovedania generală, mi le face îngerul cât muntele în faţa mea. " Vezi cine eşti ? " Smerenia ! Şi atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, când noi ne smerim din adâncul sufletului. - Dar ce încredere avem că ni s-au iertat toate păcatele prin spovedanie ?

De aceea trebuie să ne pocăim, să ne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv şi de bun,că nu mai ţine minte răul ce-am făcut, dacă noi ne întoarcem din toată inima şi ne mărturisim. Aţi văzut ce spune proorocul [[Isaia]] : Întoarceţi-vă către Mine şi Mă voi întoarce către voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada vă voi albi, şi de vor fi ca roşeala, ca luna le voi face albe şi nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.

Către aproapele să avem inimă de mamă. Ai văzut o mamă bună ? Chiar dacă are copii mai mulţi şi dacă unul o supără, o necăjeşte în fel şi chip, ea are milă de toţi. Dacă vede că un copil de-al ei a căzut în apă şi se îneacă, sau în foc, şi strigă : " Mamă, nu mă lăsa ! ", ea uită tot. Uită că a supărat-o şi se duce către dânsul şi-l scapă, chiar cu riscul vieţii. Că aşa este mama ! Adevărata mamă nu mai ţine minte răul. Atât iubeşte pe copii. Iată, aşa trebuie să avem şi noi inima noastră faţă de toţi. Să ne fie milă de toţi, şi de străini şi de ai noştri. Aşa cere Dumnezeu în Sfânta [[Evanghelie]]. N-ai văzut cloşca ? Are atâţia pui şi dacă i-ai luat numai unul, iţi sare în cap, măcar că are mulţi. Aşa şi mama cea bună îşi pune sufletul pentru copii. Această inimă de mamă o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem faţă de toţi. Când a fi unul, care chiar de ne-a făcut rău, chiar de ne-a supărat, însă când îl vom vedea că este la necaz, să sărim să-l ajutăm, ca să vadă el că noi avem dragoste şi nu ţinem minte răul pe care ni l-a făcut el. Numai aşa vom fi fii ai lui Dumnezeu după dar.

Preabunul Dumnezeu a pus în lume Taina aceasta a Spovedaniei, că dacă n-ar fi fost aceasta după [[botez]], nimeni nu s-ar putea mântui. Cine reuşeşte să facă o spovedanie curată, reuşeşte să facă al doilea Botez; după cum aţi văzut că zice preotul la moliftă : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, după rânduiala tainelor creştineşti ". Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi, este o taină prin care se iartă păcatele omului prin dezlegare de la [[duhovnic]] şi este bine să se facă cât mai des.

În vremea veche a creştinismului patristic, creştinii se mărturiseau în fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se şi împărtăşeau în fiecare zi, cum arată la [[Faptele Apostolilor|Fapte]] : ... şi erau toţi în biserică, când s-a întemeiat [[Biserica]], şi stăruiau în învăţătura [[Apostol]]ilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în [[rugăciune]]. ... iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi toate le aveau de obşte.Astfel s-a întemeiat prima obşte apostolică. Toate le dădeau Bisericii şi pe ei înşişi se dădeau lui Hristos. Pe vremea aceea, după terminarea slujbei, şi masa se dădea în biserică, mesele agape. Mai târziu s-au scos în pridvorul bisericii şi pe urmă acasă la creştini, fiind binecuvântate de Sfinţii Apostoli.

Al patrulea folos al desei spovedanii este că pe unul ca acesta, îl află moartea curăţit şi în harul lui Dumnezeu, având mare nădejde de mântuire. După mărturia Sfântului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea drepţilor şi a păcătoşilor, căutând să afle pe om în păcate spre a-i lua sufletul. La cei ce se mărturisesc des şi curat nu poate afla nimic, deoarece s-au mărturisit luând dezlegare pentru păcate.

Al cincilea folos al desei spovedanii este că unul ca acesta se opreşte şi se înfrânează de la păcate, aducându-şi aminte că după puţine zile se va mărturisi din nou şi va primi canon de la duhovnic, acesta mustrându-l pentru cele făcute. Acesta care se spovedeşte des, când îşi aduce aminte de ruşinea ce-o s-o aibă de la duhovnic, de canonul pe care o să-l primească, se opreşte de la păcat. Omul are atâta putere împotriva păcatului, că toţi diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul; căci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, să biruiască ispitele diavolilor. Dacă n-aş avea puterea aceasta, n-ar fi iad, nici pedeapsă pentru păcat. Voi nu auziţi în [[Psaltire]] ce spune Duhul Sfânt ? Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Şi iarăşi spune [[Solomon]] : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lăsat în mâna sfatului său. Dacă vrea să facă păcatul, îl face, dacă nu, nu. Diavolul numai îi dă în gând, iar el dacă este prost şi se amăgeşte, îl face. Poţi să spui tu în ziua judecăţii : " Doamne, diavolul m-a dus la crâşmă, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la beţie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul va spune atunci : " Doamne, să-mi arate martori, că m-a văzut când îl duceam de mână la crâşmă, la desfrâu sau la avort !".

Dacă vrea să facă păcatul, îl face, dacă nu, nu. Diavolul numai îi dă în gând, iar el dacă este prost şi se amăgeşte, îl face. Poţi să spui tu în ziua judecăţii : " Doamne, diavolul m-a dus la crâşmă, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la beţie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul va spune atunci : " Doamne, să-mi arate martori, că m-a văzut când îl duceam de mână la crâşmă, la desfrâu sau la avort !". Apoi va zice omului : " Vezi că eşti prost ? Eu ţi-am dat în gând să faci păcatul. Dacă ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de mână ! Dacă m-ai ascultat eşti al meu !".

Uite, acum un părinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit după îndreptarul de spovedanie pe care îl au duhovnicii, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, iar peste câteva zile s-a dus la Domnul, zicând rugăciuni. Acest suflet, deşi s-a dus repede, era pregătit. A fost om [[înţelepciunea|înţelept]]. Dar noi ce zicem ? " Lasă că m-oi spovedi la anul !". Nu ! Să nu amânăm, că nu ştim când ne cheamă Hristos ! Părintele Natanail n-a ştiut că moare. Dar [[înger]]ul Domnului l-a ajutat, fiindcă el avea obicei în fiecare săptămână să vină la mărturisit. Nu a avut când să se strângă răutatea, că au fost dezlegate la spovedanie toate păcatele, până şi cele mai mici.