5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
De aceea trebuie să ne pocăim, să ne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv şi de bun,că nu mai ţine minte răul ce-am făcut, dacă noi ne întoarcem din toată inima şi ne mărturisim.
Aţi văzut ce spune proorocul [[Isaia ]] : Întoarceţi-vă către Mine şi Mă voi întoarce către voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada vă voi albi, şi de vor fi ca roşeala, ca luna le voi face albe şi nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.
În bunătatea Lui cea fără margini, El ştie neputinţa noastră, că greşim cu voie şi fără voie, cu ştiinţă şi cu neştiinţă. Nu este clipă când nu greşim înaintea Domnului. Dar nimeni nu ştie firea omului mai mult ca Dumnezeu, căci El ne-a făcut din nimic.
De aceea, cum ne întoarcem către El cu lacrimi, cu părere de rău, cu spovedanie curată, ne şi iartă. Cine are păcate mai grele trebuie să facă oleacă de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata să ne primească şi să ne ierte, căci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a făcut pe Hristos să coboare din cer, decât mila Lui, [[iubirea|dragostea ]] Lui pentru oameni. I-a fost milă de neamul omenesc. Că atât de multă dragoste are faţă de neamul omenesc, încât auzi ce spune Sfântul [[apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul ]] : Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul născut, Fiul Său, L-a trimis în lume să mântuiască neamul omenesc.
A venit Mântuitorul Iisus Hristos, nu numai să ne înveţe ce trebuie să facem, ci pentru ca să sufere pentru noi suferinţe, batjocuri, scuipări, bătăi şi moarte pe Cruce, pentru ca să scoată neamul lui [[Adam ]] din iad, care stătea acolo de 5508 ani, cât au fost, de la primul Adam, până la venirea Noului Adam - Hristos.
Deci, să avem către Dumnezeu inimă de fiu, şi să-L iubim din toată inima. Iar când am greşit ceva, îndată să cerem iertare şi să alergăm la mărturisire, ca să-L împăcăm pe Dumnezeu, căci l-am supărat, că Domnul niciodată nu ţine minte răul. Dacă vede că ne-am întors, se întoarce şi El către noi.
Să avem către noi inimă de judecător. Adică cum ? Să ne judecăm. Oare, ce gândim noi îi place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare îi place lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare îi place lui Dumnezeu ?
Şi îndată conştiinţa ne spune da sau nu. Căci de se va judeca omul pe sine, nu va cădea în [[Judecată|judecata lui Dumnezeu ]] ! Să ne facem judecători noi înşine : " MaiMăi, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intenţionez eu să fac ! "
Către aproapele să avem inimă de mamă. Ai văzut o mamă bună ? Chiar dacă are copii mai mulţi şi dacă unul o supără, o necăjeşte în fel şi chip, ea are milă de toţi. Dacă vede că un copil de-al ei a căzut în apă şi se îneacă, sau în foc, şi strigă : " Mamă, nu mă lăsa ! ", ea uită tot. Uită că a supărat-o şi se duce către dânsul şi-l scapă, chiar cu riscul vieţii.
Că aşa este mama ! Adevărata mamă nu mai ţine minte răul. Atât iubeşte pe copii. Iată, aşa trebuie să avem şi noi inima noastră faţă de toţi. Să ne fie milă de toţi, şi de străini şi de ai noştri. Aşa cere Dumnezeu în Sfânta [[Evanghelie]].
N-ai văzut cloşca ? Are atâţia pui şi dacă i-ai luat numai unul, iţi sare în cap, măcar că are mulţi. Aşa şi mama cea bună îşi pune sufletul pentru copii. Această inimă de mamă o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem faţă de toţi. Când a fi unul, care chiar de ne-a făcut rău, chiar de ne-a supărat, însă când îl vom vedea că este la necaz, să sărim să-l ajutăm, ca să vadă el că noi avem dragoste şi nu ţinem minte răul pe care ni l-a făcut el. Numai aşa vom fi fii ai lui Dumnezeu după dar.
Acum să spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus în lume Taina aceasta a Spovedaniei, că dacă n-ar fi fost aceasta după [[botez]], nimeni nu s-ar putea mântui. Cine reuşeşte să facă o spovedanie curată, reuşeşte să facă al doilea Botez; după cum aţi văzut că zice preotul la moliftă : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, după rânduiala tainelor creştineşti ".
Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi, este o taină prin care se iartă păcatele omului prin dezlegare de la [[duhovnic ]] şi este bine să se facă cât mai des.Dumnezeiescul părinte [[Ioan Gură de Aur ]] zice aşa în cartea care se numeşte " Puţul " sau " Fântâna " pe româneşte : " De este cu putinţă, o, creştine, şi în fiecare ceas să te mărturiseşti la duhovnic ".
De ce ? Pentru că nu este clipă şi minut când nu greşim lui Dumnezeu. Deci, dacă greşim în fiecare clipă lui Dumnezeu, este prea de nevoie să se facă deasă spovedanie, să spălăm sufletul prin mărturisire curată cu căinţă şi canon, pentru că se înnegreşte haina sufletului nostru cea curăţită la Botez, prin tot felul de păcate, din ceas în ceas şi din minut în minut.
În vremea veche a creştinismului patristic, creştinii se mărturiseau în fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se şi împărtăşeau în fiecare zi, cum arată la [[Faptele Apostolilor|Fapte ]] : ... şi erau toţi în biserică, când s-a întemeiat [[Biserica]], şi stăruiau în învăţătura Apostolilor [[Apostol]]ilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în [[rugăciune]]. ... iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi toate le aveau de obşte.Astfel s-a întemeiat prima obşte apostolică.
Toate le dădeau Bisericii şi pe ei înşişi se dădeau lui Hristos. Pe vremea aceea, după terminarea slujbei, şi masa se dădea în biserică, mesele agape. Mai târziu s-au scos în pridvorul bisericii şi pe urmă acasă la creştini, fiind binecuvântate de Sfinţii Apostoli.
Spovedania se făcea la început în fiecare zi. Mai târziu oamenii, rărind cu Sfânta Împărtăşanie, au rărit-o şi cu Sfânta Spovedanie. Şi vedeţi acum de-abia se mai spovedesc în cele patru posturi. Atâta s-a răcit [[credinţa ]] şi evlavia, mai ales faţă de Spovedanie, şi chiar de împărtăşirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos şi putere de creştere duhovnicească a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfânt, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii.
Primul folos al desei spovedanii, este acela că păcatul nu prinde rădăcini în noi şi se strică din suflet cuibul satanei.
Cine se spovedeşte des, ştie ce a greşit, că ţine minte. Dacă nu s-a spovedit de câteva zile : " Mai, ce-am făcut ?". El îndată îşi aduce aminte, iar dacă lasă să treacă o lună sau două sau poate şi un an, de unde să ţină el minte ?
Vai de acela care se duce la mărturisire şi spune o seamă de păcate şi o seamă nu le spune; sau le spune şi pe acelea, dar nu sincer cum le-a făcut. Caută cuvinte de acoperire; aşa de ici de colo, crede el că poate minţi pe Dumnezeu, că nu ştie Dumnezeu cum s-a făcut păcatul şi în ce fel ? El crede că trebuie să-i spună duhovnicului câteva păcate şi, dacă l-a dezlegat, este iertat.
===Al treilea folos al desei spovedanii===
Acesta care se spovedeşte des, când îşi aduce aminte de ruşinea ce-o s-o aibă de la duhovnic, de canonul pe care o să-l primească, se opreşte de la păcat. Omul are atâta putere împotriva păcatului, că toţi diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul; căci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, să biruiască ispitele diavolilor.
Dacă n-aş avea puterea aceasta, n-ar fi iad , nici pedeapsă pentru păcat. Voi nu auziţi în [[Psaltire ]] ce spune Duhul Sfânt ? Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Şi iarăşi spune [[Solomon ]] : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lăsat în mâna sfatului său.
Dacă vrea să facă păcatul, îl face, dacă nu, nu. Diavolul numai îi dă în gând, iar el dacă este prost şi se amăgeşte, îl face. Poţi să spui tu în ziua judecăţii : " Doamne, diavolul m-a dus la crâşmă, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la beţie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul va spune atunci : " Doamne, să-mi arate martori, că m-a văzut când îl duceam de mână la crâşmă, la desfrâu sau la avort !".
Uite, acum un părinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit după îndreptarul de spovedanie pe care îl au duhovnicii, s-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, iar peste câteva zile s-a dus la Domnul, zicând rugăciuni.
Acest suflet, deşi s-a dus repede, era pregătit. A fost om [[înţelepciunea|înţelept]]. Dar noi ce zicem ? " Lasă că m-oi spovedi la anul !". Nu ! Să nu amânăm, că nu ştim când ne cheamă Hristos ! Părintele Natanail n-a ştiut că moare. Dar îngerul [[înger]]ul Domnului l-a ajutat, fiindcă el avea obicei în fiecare săptămână să vină la mărturisit. Nu a avut când să se strângă răutatea, că au fost dezlegate la spovedanie toate păcatele, până şi cele mai mici.
Să nu credeţi dumneavoastră că păcatele mici nu sunt grave ! Şi pe acelea trebuie să le mărturisim, ca auzi ce spune [[Evanghelia ]] : Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor.
==Sursă==
