==Rezumat==
:A doua carte a lui [[Samuel]] evocă domnia de 40 de ani a păstorului [[David]], pe care [[Dumnezeu]] l-a însoţit pretutindeni, căruia i-a nimicit toţi vrăjmaşii(filisteni, amaleciţi, Hadadezer, sirieni, edomiţi, moabiti), ,,ca să nu mai fie tulburat, ca să nu -l mai apese cei răi ca mai înainte’’ şi ca pe vremea judecătorilor, făcându-l faimos şi dându-i odihnă prin izbăvirea de vrăjmaşi. Iar în interior, cartea surprinde declinul casei lui [[Saul]] ([[Iş-Boşet]]) şi înfrângerea rebeliunii fiului lui David, [[Absalom]].:Fermecat de frumuseţea lui [[Batşeba]], nevasta lui [[Urie]] hetitul, care se îmbăia, David, proaspăt sculat dintr-un somn de după-amiază, se culcă cu aceasta şi, aflând că aceasta are un copil, încearcă să-şi acopere păcatul trimiţându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, ordonă comandantului său de oşti, [[Ioab]], să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. [[Natan]], proorocul, îl acuză pe David de [[preacurvie]] şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’ (căci intenţia de a-l ucide echivala tot cu o [[ucidere]], în acelaşi mod în care [[Iisus]] va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa- Mt5.28). Dumnezeu îl pedepseşte prin promisiunea nedepărtarii sabiei din casa lui, prin luarea şi necinstirea nevestelor sale în văzul tuturor( ceea ce va face Absalom) şi, pentru că a făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, prin moartea fiului.:Cartea conţine şi tragică poveste a unui viol incestuos. Chinuit şi îmbolnăvit de iubire, [[Amnon]], fiul lui David, o siluieşte pe frumoasă sa sora vitregă, [[Tamar]], ajungând s-o urască mai mult decât a iubit-o ; apoi o izgoneşte. Pentru acesta [[mişelie]], [[Absalom]], fratele Tamarei, îl ucide pe Amnon.:Cartea aduce în prim-plan pe foarte bogatul şi înţeleptul [[Barzilai]], Galaaditul, pe blasfematorul împăratului [[Şimei]], pe crudul [[Ioab]] (care-i ucide fără rost pe [[Abner]] şi [[Amasa]]), pe [[Mical]] care l-a dispreţuit în inima ei pe David, soţul ei, pentru că, la aducerea chivotului, jucând, s-a descoperit înaintea slujnicelor supuşilor lui, ,,cum s-ar descoperi un om... de nimic!``, pe răzvrătitul [[Absalom]], vestit pentru frumuseţea sa.
==Prezentare detaliată==
:36Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. Dealtfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
:37Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Totuşi [[Barzilai]] îl trimite pe Chimham în locul lui la curtea împăratului.(19.31-40)
:[[Şimei]], fiul lui Ghera, aparţinând familiei şi casei lui Saul, îl blesteamă aruncând cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului. El îl acuză pe David că este un om al sângelui şi un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat, prin darea împărăţiei în mâna lui Absalom. Abişai, slujitorul lui David îi cere permisiunea împăratului să aplice legea şi să-l omoare pe Şimei. David refuză, spunând că până şi fiul său, Absalom, s-a răzvrătit împotriva lui şi vrea să-i ia viaţa şi amână pedepsirea lui Simei.(16.5-14). Când însă David urma să se întoarcă în Israel ca împărat, Şimei iese înaintea lui şi îl roagă să nu ţină seama şi să uite nelegiuirea lui, care în mod obişnuit se pedepsea cu moartea. David spune: Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?`` (2Sam 19.16-23). David îi va lăsa lui Solomon sarcina de a aplica legea şi de a-l ucide pe Simei.(1Imparati 2.36-46):Văzându-l pe David cum, încins cu efodul de in subţire, juca din răsputeri, la aducerea chivotului la Ierusalim, [[Mical]], una din soţiile sale, l-a dispreţuit în inima ei şi ieşindu-i înainte, i-a spus ironic: ,, ,,Cu cîtă cinste s'a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s'ar descoperi un om... de nimic!``David îi răspunde că în faţa Domnului s-a descoperit , adăugând că s-ar înjosi chiar şi mai mult în faţa Lui şi că va fi în cinste la slujnicele de care vorbeşte ea. Şi [[Mical]], fata lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei(6.12-23). Mical, soţia lui David, pe care o obţinuse de la Saul după o victorie asupra filistenilor (1Sam18.25-28), este cerută de David înapoi. Între timp, ea se căsătorise cu Paltiel, fiul lui Lais, care renunţă cu greu la ea, acesta mergând plângând după ea până la Bahurim şi plecând doar la ordinul lui Abner.(3.13-16):'''Ioab'''
Din pricina faptului că [[Iş-Boşet]], împăratul Israelului, fiul lui Saul, îi reproşează lui [[Abner]], conducătorul oştirii, că a intrat la ţiitoarea lui Saul, Riţpa, acesta îşi oferă sprijinul lui David. Împăratul Iudei acceptă sprijinul (cu condiţia aducerii nevestei sale, Mical), dar Ioab se arată nemulţumit şi îi spune că acesta a venit să-l înşele, să-i pândească paşii şi să ştie ce face. [[Ioab]] şi [[Abişai]] îl ucid in timp de pace pe Abner (3.26-27) pentru că, în timpul războiului, acesta ucisese pe fratele său, [[Asael]] (2.19-23). David se declară nevinovat în faţa Domnului de sângele lui Abner şi se roagă la Dumnezeu ca ,,Sîngele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregei case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămînţă sau de lepră, sau care să se razime în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîne!``(3.29). El mărturiseşte în faţa slujitorilor săi că el este slab în raport cu fiii Ţeruiei (Abişai şi Ioab) care sunt prea puternici pentru el. David se roagă ca ,,Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!`` (3.39), ceea ce va face Solomon (1Regi 2.5,6, 28-35).
Ioab îl ucide şi pe [[Absalom]], fiul răzvrătit al lui David, în pofida poruncii împăratului de a-l trata cu [[blândeţea|blândeţe]] pe tânărul Absalom. (18.5-17). Când David îl jeleşte pe Absalom acoperindu-şi faţa, Ioab îl mustră şi îl ameninţă pe David cu aceste cuvinte:
:7Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămînea un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile cari ţi s'au întîmplat din tinereţă pînă acum.``
Ioab îl ucide şi pe Amasa, căruia David îi propusese preluarea conducerii oştirii (19.13, 8-13), care fusese şeful oştirii lui Absalom (17.25)
:'''Absalom'''
[[Absalom]], fiul lui David şi al Maachei(3.3), a căpătat [[ura|ură]] pe [[Amnon]], fratele său vitreg (fiul lui David şi al lui Ahinoam) care o necinstise (violase) şi o izgonise apoi pe frumoasa lui soră, [[Tamar]] (13.20,21) şi îl ucide pe acesta (13. 28-29-39) iar apoi fuge la Talmai, împăratul Ghesurului, fiind conştient că fapta sa poate fi pedepsită cu moartea (14.32).
Ioab îl convinge pe David să-l cheme înapoi pe tânărul Absalom (14.1-20); totuşi acestuia nu i se permite la început să vadă faţa împăratului dar David acceptă după un timp, dându-i o sărutare ca semn de iertare (14.33)
===Înalţii slujbaşi===
:[[Ioab]]- mai mare peste oştire:[[Iosafat]]- mai mare peste scriitori:[[Ţadoc]] şi Ahimelec-preoţi:Seraia- logofăt:[[Benaia]]- căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor:Fiii lui David- mari dregători
===Dumnezeu pedepseşte cu ciumă pe Israel pentru numărătoarea lui David===
[[David]] este stârnit de Dumnezeu pentru că Dumnezeu se aprinsese împotriva lui Israel, pe care vroia să-l pedepsească. Astfel David este lăsat să greşească: el iniţiază o numărătoare a poporului- în urma căreia ies 800 000+ 500 000 bărbaţi din Israel, respectiv Iuda, în stare să scoată sabia. David a simţit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului, îşi dă seama de marele [[păcat]] făcut, de faptul că a lucrat ca un [[nebun]] şi imploră [[iertarea]] Domnului. [[Gaad]], văzătorul Domnului îl lasă pe David să aleagă una dintre următoarele trei [[nenorociri]] 1) şapte ani de foamete 2)să fugă 3 luni înaintea vrăjmaşilor săi 3) să bântuie ciuma trei zile în ţară. David alege îndurările Domnului decât să cadă în mâinile oamenilor şi alege a treia variantă. 70 000 de oameni mor iar, pe când [[îngerul]] se pregătea să nimicească [[Israelul]], Domnul s-a îndurat şi a poruncit îngerului să-şi tragă mâna. David insistă ca el trebuie să fie pedepsit pentru că el a greşit. Gad îi porunceşte să zidească un [[altar]] Domnului pe moşia lui Aravna, Iebusitul (în locul unde era îngerul când lui Dumnezeu I s-a făcut [[milă]] de Ierusalim) iar acesta se conformează, cumpărând moşia acestuia şi ridică un altar Domnului unde îi aduce arderi de tot şi jertfe de mulţumire (2Sam24).
