14.992 de modificări
Modificări
m
pentru a fi aceleaşi legături ca cele din caseta {{VechiulTestament}}
{{VechiulTestament}}
'''Cartea I a Regilor''' (sau '''Cartea I a lui Samuel''') este a patra dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de Daniel Bomberg la Veneţia în 1517. Ele continuă istoria din [[Cartea Judecătorilor|Judecători]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut. Cartea I a a Regilor a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr. Mântuitorul însuşi atribuie acestei cărţi aceeaşi autoritate ca şi legii lui [[Moise]]. El invocă în discuţia cu [[farisei]]i faptul că, de foame, David şi cei ce erau cu el au mâncat pâinile punerii-înainte care erau rezervate doar preoţilor, episod din Cartea întâi a regilor, iar apoi aminteşte de faptul că, potrivit legii lui Moise, preoţii încălcau sâmbăta, aducând [[jertfe]] la altar şi că totuşi erau nevinovaţi, amintind o prevedere din Cartea [[Cartea Numerilor|Numerii]] (Mt 12.4-5-1, Rg 21.6, Num 28.9).
==Rezumat==
[[Dumnezeu]] pedepseşte casa judecătorului şi preotului [[Eli]] pentru nesocotirea, de către fiii săi, din [[Lăcomia|lăcomie]], a darurilor Domnului şi pentru [[desfrânarea]] lor, dar şi pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceştia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, împlinind proorocia Domnului. Eli moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat [[Chivotul|chivotul]] Domnului. Locul lui este luat de [[Samuel]], fiul credincioasei [[Ana]] şi a dreptului [[Elcana]].
