Modificări

Ultima parte a cărţii aduce în prim-plan pe profetul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], făcător de minuni (învie fiul unei văduve, face ca untdelemnul şi făina acesteia să nu se împuţineze), aducător şi opritor de ploaie şi conflictul său cu [[idolatrie|idolatrul]] [[împărat]] [[Ahab]], care a făcut ,,ce este rău mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui’’. Ilie îl lămureşte pe idolatrul Ahab, în faţa întregului popor, că Dumnezeul lui Israel este adevăratul [[Dumnezeu]] şi poporul se întoarce la adevărata [[credinţa|credinţă]]. [[Ahab]] se face [[ucigaş]] şi [[hoţ]] pentru o vie (consimţind la o judecată mârşavă, cu [[martori mincinoşi]], pusă la cale de [[Izabela]], soţia sa, judecată în urma căreia [[Nabot]], proprietarul viei, este condamnat la moarte pentru [[blasfemie]]; iar via pe care acesta nu vroia s-o vândă pentru că era moştenire de familie revine împăratului). Astfel acuzat de Ilie, [[Ahab]] se smereşte înaintea lui Dumnezeu: îşi rupe hainele, îşi pune un sac pe trup, în care doarme, posteşte, şi în care merge încet în timpul zilei. Dumnezeu ţine cont de smerirea lui Ahab şi îi spune că nenorocirea va cădea peste regatul său nu în timpul vieţii sale, ci în timpul vieţii fiului său.