5.289 de modificări
Modificări
→Personalitatea şi domnia
Este întronat [[Saul]], fiul lui Chis, din mica seminţie a lui Beniamin (9.20-21, 13.1), aflat la vârsta de 30 de ani (13.1), ,,tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare dintre copiii lui Israel”, care îi ,,întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus” (9.1-2), prin tragere la sorţi (10.17-24); a domnit doi ani (13.1).
Saul este iertător, căci îi iartă pe unii oameni răi care îl grăiesc de rău, îl dispreţuiesc şi nu-i aduc niciun dar (10.25-27, 11.12-13) şi omenos, căci le spune cheniţilor, care se arătaseră binevoitori faţă de tatăl lui, să fugă din rândul amaleciţilor pentru a nu fi omorâţi fără vină (15.6);
Saul, căruia ,,Dumnezeu i-a dat o altă inimă” (10.9), care este prefăcut în alt om prin pogorârea [[Duhului]] Domnului peste el, care îl face să şi proorocească (10.5-13) a repurtat numeroase victorii în războaiele contra amoniţilor lui [[Nahas]] (care aruncă ocara asupra întregului Israel, propunându-le un legământ cu condiţia ca locuitorilor Iabesului din Galaad să le fie scos ochiul drept) (11.1-11, 14.47), filistenilor (14.1-23, 14.47), amaleciţilor (15.1-9), moabiţilor, edomiţilor (14.47).Când află de jurământul pe care Saul îl făcuse cu poporul, potrivit căruia nimeni nu avea voie să mănânce [[miere]], şi în urma căruia va fi blestemat cel care îl încalcă, [[Ionatan]], fiul lui Saul, care mâncase deja miere fără să ştie, sfidează [[jurământuljurământ]] ul şi spune că tatăl său a tulburat poporul, şi că înfrângerea filistenilor ar fi fost mai mare dacă poporul ar fi mâncat atunci din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui. Saul este gata să aplice legea şi vrea să-l pedepsească cu moartea pentru sfidarea blestemului, dar poporul îl scăpă pe viteazul Ionatan, care adusese o mare izbăvire lui Israel prin înfrângerea filistenilor (14.24-46).
====Păcatele lui Saul şi lepădarea sa ca împărat====
