5.289 de modificări
Modificări
→Introducere
Cartea III a Regilor este una din [[cărţile istorice]] ale [[Vechiului Testament]]..<ref name="Alfred"> Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1</ref><ref name="Ciudin"> Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,</ref><ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,</ref><ref>Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,</ref> Ea continuă istoria poporului lui [[Israel]] sub [[Solomon]], fiul lui [[David]], înfăţişează schisma naţională între Israel şi [[Iuda]] şi domnia regilor care-i succed lui Solomon la conducerile celor două regate, terminand cu [[Iosafat]] (Iuda) şi [[Ahazia]] (Israel). Acesta istorie este evocată şi în altă carte istorică a [[Vechiului Testament]], Cartea a doua a Cronicilor. Cărţile 3 şi 4 Regi au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile 1, 2 Regi. În [[Septuaginta]] şi în Vulgata lui [[Ieronim]] sunt împărţite în două.
:Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (4Regi14.18, 3Regi 15.23), Cartea cronicilor lui Israel (4Regi14.28, 3Regi 16.5,14. 4Regi 1.18), Cartea faptelor lui Solomon (3Regi 11.41).
:Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele s-au scris în timpul robiei babilonice. autorul n-a trăit eliberarea poporului din robie de către [[Cirus]], deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui [[IoiachimIoiachin]] din temniţă şi repunerea lui în onoarea de rege (4Regi 25.27). Aşadar termenul a quo al scrierii cărţii este 562, iar termenul ad quem, 536 i.Hr, anul eliberării.
:Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui [[Ieremia]] (4Regi 24.18-25.30 cu Ier52.1-34) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.
:Mântuitorul [[Hristos]] invocă că fapte adevărate întâmplările descrise în această carte când spune: ,,Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni...” (Lc4.25-26- 3Regi 17.9). Sfântul apostol [[Iacob]] învaţă eficacitatea rugăciunii dându-l că exemplu pe [[Ilie]], care prin rugăciunile sale a oprit şi a făcut să revină ploaia. (Iac5.17-18, 3Regi 17.1, 18.41-45). Apostolul [[Pavel]] citează şi el din Cartea a 3-a regilor rugăciunea lui [[Ilie]] către [[Dumnezeu]] în care acesta se căinează că este urmărit pentru a fi ucis (Rom11.2-4, 3 Regi 19.10-18).
