Modificări

Totuşi, înaintea unei lupte cu filistenii, Saul ,,lucrează ca un nebun şi nu păzeşte porunca Domnului” căci, văzând că [[Samuel]] întârzie şi că poporul se împrăştie de lângă el, îndrăzneşte să aducă el [[arderea de tot]], ceea ce echivala cu uzurparea preoţiei(13.8-14). Domnul îl anunţă prin vocea lui Samuel că domnia lui nu va dăinui şi că ,,Domnul Şi-a ales un om după inima Lui’’ să fie căpetenia lui Israel(13.14). Pe lângă asta, după ce îi învinge pe amaleciţi, nu respectă porunca Domnului de a-i nimici cu desăvârşire pe aceştia (pentru păcatul de a-i fi ,,astupat’’ lui [[Israel]] ieşirea din [[Egipt]], când, fără teamă de [[Dumnezeu]], s-a aruncat asupra poporului lui Israel ,,pe dinapoi, asupra tuturor celor care se târau la coadă’’, când Israelul era ,,obosit şi sleit de puteri’’, 15.2, Deut25.17-19; acest păcat a dus la [[porunca]] Domnului ca, atunci când Dumnezeu va da odihnă poporului lui Israel de toţi vrăjmaşii care îl înconjoară, amaleciţilor să le fie ştearsă pomenirea de sub ceruri-Deut 25.19), ci îl păstrează viu pe [[Agag]], împăratul lui Amalec(15.8) şi, fiindcă se temea de popor, îi ascultă glasul(15.24) şi se aruncă asupra prăzii, cruţând dobitoacele cele mai bune(15.19), pretextând mincinos că poporul le-ar fi luat pentru a fi aduse ca [[jertfă]](15.15,21). Samuel îi reaminteşte că pe când era mic în ochii lui a fost uns împărat al lui Israel (15.16-17) şi îi spune că ascultarea de cuvântul Domnului face mai mult ca jertfele, că neascultarea e tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată ca închinarea la idoli şi terafimi(15.22,23). Deşi îşi recunoaşte păcatul şi se căieşte, [[Samuel]] îi spune că Domnul îl leapădă ca [[împărat]], pentru că şi el a lepădat cuvântul Domnului (15.23, 26), ca rupe domnia lui Israel deasupra lui (15.28) şi va da domnia unuia mai bun ca el (15.28), căci ,,tăria lui [[Israel]] nu minte(Saul minţise că păstrase dobitoacele pentru jertfe) şi nu se căieşte, căci nu este om să-i pară rău”.(15.29). Samuel însuşi îl ucide cu sabia pe Agag pentru păcatul său de a fi lăsat femei fără copii. (15.32-33)