Modificări

Salt la: navigare, căutare

Smerenia

30 de octeți adăugați, 23 septembrie 2010 10:35
Smerenia în Biblie (rezumat)
==Smerenia în Biblie==
===Smerenia în Biblie (rezumat)===
====Smerirea lui Nebucadneţar====
Un pilduitor exemplu de smerire forţată dă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi minunile puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un vis care îl înspăimântă şi-l umple de groază. El cheamă pe vrăjitorii, cititorii în stele, ghicitorii, haldeii pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe Daniel. Nebucadneţar îi spune visul (vezi textul), Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt păcatelor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă milă de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel şi după douăsprezece luni, când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie<ref>Dan5.20</ref>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria bogăţie şi faimă, un glas îl anunţă din cer că i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui.<ref>Dan5.20</ref> Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nebucadneţar laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!’’după cum se exprimă însuşi împăratul. <ref>Daniel 4.1-37</ref>
 
====Smerirea lui Ahab====
După ce se face complice la un omor săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), Ahab, criticat aspru de proorocul Ilie, care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi hoţ, se smereşte şi Dumnezeu amână declanşarea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său.<ref>1Imp21</ref>
====Smerirea adâncă a lui Manase====
Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, Manase, împărat criminal, idolatru şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce jertfe de mulţămire şi de laudă, porunceşte lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.<ref>2Cron33.12,19 </ref>
====Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte====
====Beneficiile smereniei====
Dumnezeu este cu cu omul zdrobit şi smerit, ca să învioreze duhurile smerite, şi să îmbărbăteze inimile zdrobite”<ref>Is57.15</ref>Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi”.<ref>2Cor7.6</ref> Cei smeriţi capătă har<ref>Prov3.34, Iac4.6</ref>, înţelepciune<ref>Prov11.2</ref>, cinste<ref>Prov29.23</ref> şi cunoştinţa căii Domnului<ref>Ps25.9</ref> şi, în scurtă vreme, bogăţie<ref>Prov12.9, Prov22.4</ref>, slavă<ref>Prov15.33, Prov18.12, Prov22.4</ref>, viaţă veşnică <ref>Prov22.4</ref>, mântuire <ref>Ps18.27, Prov16.19</ref>
====Modele de smerire=========Smerirea lui Nebucadneţar=====Un pilduitor exemplu de smerire forţată dă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi minunile puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un vis care îl înspăimântă şi-l umple de groază. El cheamă pe vrăjitorii, cititorii în stele, ghicitorii, haldeii pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe Daniel. Nebucadneţar îi spune visul (vezi textul), Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt păcatelor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă milă de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel şi după douăsprezece luni, când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie<ref>Dan5.20</ref>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria bogăţie şi faimă, un glas îl anunţă din cer că i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui.<ref>Dan5.20</ref> Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nebucadneţar laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!’’după cum se exprimă însuşi împăratul. <ref>Daniel 4.1-37</ref>=====Smerirea lui Ahab=====După ce se face complice la un omor săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), Ahab, criticat aspru de proorocul Ilie, care îl acuză că s-a vândut devenind ucigaş şi hoţ, se smereşte şi Dumnezeu amână declanşarea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său.<ref>1Imp21</ref>=====Smerirea adâncă a lui Manase=====Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, Manase, împărat criminal, idolatru şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce jertfe de mulţămire şi de laudă, porunceşte lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.<ref>2Cron33.12,19 </ref>
====Modele de smerenie====
Pentru că vede smerenia lui '''Iosia''', împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul va fi pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia.<ref>2Imp22.8-11-19-20, 2Cron34.26</ref>
5.289 de modificări

Meniu de navigare