==Formele judecății==
[[Image:Last Judgement.JPG|frame|right|Înfricoşata Judecată]]De fapt, judecata este una din formele în care Dumnezeu îşi exercită «pedagogia» Sa în istorie. [[Sfinţii Părinţi]] sunt de acord că Dumnezeu conduce şi îndrumează umanitatea prin [[Dogmă|dogme]], porunci, făgăduinţe şi judecăţi. Istoria se află sub o permanentă «critică» a lui Dumnezeu, fiind certată în sens educativ prin judecăţile Sale. Judecata este un proces care a început pe Cruce, dar care se exercită odată cu constituirea Bisericii în istorie, ca semn profetic şi realitate anticipatorie a Împărăţiei lui Dumnezeu. Întreaga Biserică are această funcţie, exprimată mai ales în Colegiul [[Apostoli]]lor care vor judeca lumea (Apoc. 21, 14).
În mod sacramental, judecata se manifestă în puterea de a lega şi dezlega păcatele, putere dăruită lui Petru (Matei 16, 18—19), apostolilor (In 20, 23) şi Bisericii (Mt. 18, 18).