5.289 de modificări
Modificări
Pagină nouă: ==Introducere== Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginţi 5. Pizma (invidia...
==Introducere==
[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate]] capitale 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Pizma]] ([[invidia]]) 6. [[Mânia]] 7. [[Lenea]]
==Caracterizare generală==
'''Pizma, faptă pământească'''
:Punând în opoziţie firea pământească şi faptele ei, adică [[păcatele]] (din care enumeră nu mai puţin de 17) cu Duhul şi roada lui, adică [[virtuţile]] (din care enumeră 9), apostolul [[Pavel]] include [[invidia]] printre „faptele firii pământeşti” şi îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiţi de Duhul”, răstignindu-şi firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">>Galateni 5.19-21,Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 31"</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, sectiunea Concordanţă biblică, pag 1796, vezi bibliografia</ref>
:'''Ochiul rău spurcă pe om'''
Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[Isus]] foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi [[ochiul rău]].<ref>Marcu 7.14-23,Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 105</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 391-392, vezi bibliografia</ref>.
:'''Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor'''
[[Solomon]], căruia [[Dumnezeu]] i-a dat o minte înţeleaptă şi pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi nu va avea nimeni după el <ref>1Împ3.12</ref>, afirmă în cartea biblică [[„Proverbele lui Solomon”]] că [[pizma]] este „putrezirea oaselor”. <ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> [[Isus]] îi învaţă pe ucenici că „[[ochiul]] este lumina trupului”. Dacă ochiul omului este sănătos atunci tot [[trupul]] său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă [[ochiul]], care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 692</ref>
:'''Pizma îngreunează mântuirea'''
Apostolul Pavel ne încredinţează că cei ce vor face faptele firii pământeşti ([[preacurvia]], [[curvia]], [[necurăţia]], [[desfrânarea]], [[închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrajbele, [[certurile]], zavistiile, [[mâniile]], neînţelegerile, [[dezbinările]], certurile de partide, [[invidiile]], [[uciderile]], [[beţiile]], [[îmbuibările]]) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/><ref name="Anania"/>Ca pedeapsă, [[Dumnezeu]] i-a lăsat pe unii oameni mândri şi idolatri pradă unor nenumărate păcate grele, printre care şi [[invidia]].<ref>Romani 1.20-32, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 55-56</ref><ref name="Anania"/>
:'''Pizma, temeiul trudei'''
[[Eclesiastul]] ne încredinţează că [[pizma]] este temeiul oricărei munci (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) şi a oricărei iscusinţe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind bogăţia, faima, plăcerile văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare [[invidia]] este un păcat universal şi adânc înfiripat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref><ref name="Anania"/>
==Apariţie şi cauze ==
Ea se naşte când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la [[Dumnezeu]] acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste şi frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>[[Invidia]] poate avea drept cauză [[bogăţia]]- cazul lui [[Isaac]], invidiat de [[filisteni]] <ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> ), strălucirea bogăţiei, puterii şi frumuseţii- cazul împărăţiei [[Asiriei]], pizmuită de celelalte împărăţii<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>), ascensiunea politică şi militară- cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială- cazul lui [[Iosif]], invidiat de fraţii săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>), minunile şi vindecările- cazul [[apostolilor]], pizmuiţi de marele preot şi de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> ), popularitatea- cazul lui [[Pavel]] şi [[Barnaba]], pizmuiţi de iudei<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creştinarii multor tesaloniceni- cazul lui [[Pavel]] şi [[Sila]], pizmuiţi de iudeii necredincioşi<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), virtuţile şi puterea de a tămădui, de a face minuni, de a învăţa oamenii (cazul lui [[Isus]], pizmuit de preoţii cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).
== Capcanele pizmei ==
'''Pizmuirea celor răi '''
:Creştinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi <ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viaţă fericită şi netulburată, ci să fie mereu conştienţi că [[Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale <ref>Psalmi 37.1-2</ref>. Creştinul adevărat va fi încredinţat, precum psalmistul în clipa când intră în lăcaşul Domnului, că cei îmbuibaţi, cu [[mândria]] drept salbă şi asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în credinţă pentru oamenii de rând, vor fi „cosiţi iute că iarba” şi „se vor veşteji ca verdeaţa”, fiind lepădaţi şi nimiciţi la vremea potrivită <ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3 </ref>.
'''Pizmuirea celor din urmă convertiţi'''
:Creştinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiţi, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă .[[Isus]] le spune ucenicilor [[pilda lucrătorilor viei]]. [[Împărăţia Cerurilor]] se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la vie şi găseşte pe unii de dimineaţă cu care se învoieşte pentru plata a un leu/zi iar celorlalţi pe care-i găseşte la ceasul al treilea, la ceasul al şaselea, la ceasul al nouălea şi la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă dreaptă. La sfârşitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toţi care veneau erau plătiţi cu aceeaşi sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceştia de pe urmă n'au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio nedreptate atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu şi aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească şi acestuia din urmă ca şi lui şi întreabă retoric:„Ori este [[ochiul]] tău rău, fiindcă eu sînt bun?`” Tot aşa, adaugă '''Isus''', „cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.”
:Astfel [[Isus]] trimite la bucuria nemărturisită a lui [[Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar bogăţii nu, ignorând faptul că [[Hristos]] îi spusese deja că, deşi „este greu ca un bogat să intre în împărăţia Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”. [[Isus]] îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună şansă de mântuire, în general apostolii şi în special [[Petru]], să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16 </ref>.
:Apostolii trebuie să fie bucuroşi pentru oricine se mântuieşte, asemenea lui [[Hristos]], care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56,Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 433-434 </ref>, aşa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduţi se afla chiar îndreptatul [[Zaheu]], mai-marele vameşilor.<ref>Luca 19.1-10 </ref>
'''Îndatorarea faţă de pizmaş'''
:Nu este bine să mănânci pâinea celui [[pizmaş]] şi nici să pofteşti mâncărurile lui alese, căci el este unul care îşi face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, şi astfel bucatele mâncate vor fi vărsate şi cuvintele plăcute spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieşi la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref><ref name="Anania"/>
==Invidia şi falsa înţelepciune==
'''Disputele sofistice încurajează pizma'''
:Apostolul [[Pavel]] îi scrie lui [[Timotei]] să se ferească de sofiştii mândri care socotesc că evlavia este mijloc de câştig şi care au boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se nasc [[pizma]], [[certurile]], [[clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceştia devin astfel oameni lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref><ref name="Anania"/>
'''Invidia nu poate coexista cu înţelepciunea adevărată'''
:Apostolul [[Iacov]] scrie că invidia nu poate coexista cu [[înţelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte fapte [[blânde]], ci doar cu falsa înţelepciune, cea pământească, care presupune [[pizmă]] amară şi duh de [[ceartă]]. Iar acolo unde acestea apar este „tulburare şi tot felul de fapte rele”. Aşa că cei ce se pretind înţelepţi având o astfel de [[înţelepciune]] se laudă şi mint împotriva [[adevărului]].<ref>Iacov 3.13-16</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>
== Lupta împotriva pizmei ==
:'''Apostolii în luptă cu pizma'''
Apostolul [[Pavel]] le scrie locuitorilor din [[Tit]] ca şi apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă”, vrednici să fie urâţi şi urându-se unii pe alţii. Ei au fost mântuiţi „pentru îndurarea lui” (şi „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea naşterii din nou” ([[botezul]]) şi prin „înnoirea făcută de Duhul Sfânt vărsat din belşug” peste ei pentru ca, odată „socotiţi neprihăniţi prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejde]], moştenitori ai vieţii vecinice”. [[Pizma]] era văzuta de sfântul apostol [[Pavel]] ca un real pericol chiar în sânul primelor comunităţi creştine. Astfel apostolul [[Pavel]] se teme sa nu găsească gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. <ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>.
:'''Lepadarea pizmei'''
Apostolul [[Pavel]] le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut şi se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[beţii]], [[curvii]], fapte de ruşine, [[certuri]], [[pizmă]]) şi să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Lepădarea [[invidiei]] (alături de răutate, vicleşug, prefăcătorie şi clevetire) este o condiţie absolut necesară în drumul spre [[mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 63</ref><ref name="Anania"/> [[Invidia]] trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învăţătura lui [[Dumnezeu]] <ref>1Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin porunca a 10-a, dată de [[Dumnezeu]] lui [[Moise]] pe muntele [[Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> şi ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[Pavel]], să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 135</ref> şi să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 78 </ref> Căci [[iubirea]] frăţească, creştinească alungă [[pizma]] definitiv din inima omului, după cum ne încredinţează apostolul [[Pavel]]:
<blockquote>
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
:nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
:acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. <ref>1 Corinteni 13.4-7,Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 141</ref></blockquote>
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
# English Standard Version Bible, 1971
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere şi note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere şi note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
#Sfinţii Varsanufie şi Ioan -Scrisori duhovniceşti în Filocalia 11, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae
::Editura Apologeticum, 2005
==Note==
<references/>
[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate]] capitale 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Pizma]] ([[invidia]]) 6. [[Mânia]] 7. [[Lenea]]
==Caracterizare generală==
'''Pizma, faptă pământească'''
:Punând în opoziţie firea pământească şi faptele ei, adică [[păcatele]] (din care enumeră nu mai puţin de 17) cu Duhul şi roada lui, adică [[virtuţile]] (din care enumeră 9), apostolul [[Pavel]] include [[invidia]] printre „faptele firii pământeşti” şi îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiţi de Duhul”, răstignindu-şi firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">>Galateni 5.19-21,Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 31"</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, sectiunea Concordanţă biblică, pag 1796, vezi bibliografia</ref>
:'''Ochiul rău spurcă pe om'''
Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[Isus]] foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi [[ochiul rău]].<ref>Marcu 7.14-23,Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 105</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 391-392, vezi bibliografia</ref>.
:'''Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor'''
[[Solomon]], căruia [[Dumnezeu]] i-a dat o minte înţeleaptă şi pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi nu va avea nimeni după el <ref>1Împ3.12</ref>, afirmă în cartea biblică [[„Proverbele lui Solomon”]] că [[pizma]] este „putrezirea oaselor”. <ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> [[Isus]] îi învaţă pe ucenici că „[[ochiul]] este lumina trupului”. Dacă ochiul omului este sănătos atunci tot [[trupul]] său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă [[ochiul]], care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 692</ref>
:'''Pizma îngreunează mântuirea'''
Apostolul Pavel ne încredinţează că cei ce vor face faptele firii pământeşti ([[preacurvia]], [[curvia]], [[necurăţia]], [[desfrânarea]], [[închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrajbele, [[certurile]], zavistiile, [[mâniile]], neînţelegerile, [[dezbinările]], certurile de partide, [[invidiile]], [[uciderile]], [[beţiile]], [[îmbuibările]]) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/><ref name="Anania"/>Ca pedeapsă, [[Dumnezeu]] i-a lăsat pe unii oameni mândri şi idolatri pradă unor nenumărate păcate grele, printre care şi [[invidia]].<ref>Romani 1.20-32, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 55-56</ref><ref name="Anania"/>
:'''Pizma, temeiul trudei'''
[[Eclesiastul]] ne încredinţează că [[pizma]] este temeiul oricărei munci (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) şi a oricărei iscusinţe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind bogăţia, faima, plăcerile văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare [[invidia]] este un păcat universal şi adânc înfiripat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref><ref name="Anania"/>
==Apariţie şi cauze ==
Ea se naşte când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la [[Dumnezeu]] acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste şi frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>[[Invidia]] poate avea drept cauză [[bogăţia]]- cazul lui [[Isaac]], invidiat de [[filisteni]] <ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> ), strălucirea bogăţiei, puterii şi frumuseţii- cazul împărăţiei [[Asiriei]], pizmuită de celelalte împărăţii<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>), ascensiunea politică şi militară- cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială- cazul lui [[Iosif]], invidiat de fraţii săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>), minunile şi vindecările- cazul [[apostolilor]], pizmuiţi de marele preot şi de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> ), popularitatea- cazul lui [[Pavel]] şi [[Barnaba]], pizmuiţi de iudei<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creştinarii multor tesaloniceni- cazul lui [[Pavel]] şi [[Sila]], pizmuiţi de iudeii necredincioşi<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), virtuţile şi puterea de a tămădui, de a face minuni, de a învăţa oamenii (cazul lui [[Isus]], pizmuit de preoţii cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).
== Capcanele pizmei ==
'''Pizmuirea celor răi '''
:Creştinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi <ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viaţă fericită şi netulburată, ci să fie mereu conştienţi că [[Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale <ref>Psalmi 37.1-2</ref>. Creştinul adevărat va fi încredinţat, precum psalmistul în clipa când intră în lăcaşul Domnului, că cei îmbuibaţi, cu [[mândria]] drept salbă şi asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în credinţă pentru oamenii de rând, vor fi „cosiţi iute că iarba” şi „se vor veşteji ca verdeaţa”, fiind lepădaţi şi nimiciţi la vremea potrivită <ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3 </ref>.
'''Pizmuirea celor din urmă convertiţi'''
:Creştinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiţi, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă .[[Isus]] le spune ucenicilor [[pilda lucrătorilor viei]]. [[Împărăţia Cerurilor]] se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la vie şi găseşte pe unii de dimineaţă cu care se învoieşte pentru plata a un leu/zi iar celorlalţi pe care-i găseşte la ceasul al treilea, la ceasul al şaselea, la ceasul al nouălea şi la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă dreaptă. La sfârşitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toţi care veneau erau plătiţi cu aceeaşi sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceştia de pe urmă n'au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio nedreptate atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu şi aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească şi acestuia din urmă ca şi lui şi întreabă retoric:„Ori este [[ochiul]] tău rău, fiindcă eu sînt bun?`” Tot aşa, adaugă '''Isus''', „cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sînt chemaţi, dar puţini sînt aleşi.”
:Astfel [[Isus]] trimite la bucuria nemărturisită a lui [[Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar bogăţii nu, ignorând faptul că [[Hristos]] îi spusese deja că, deşi „este greu ca un bogat să intre în împărăţia Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”. [[Isus]] îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună şansă de mântuire, în general apostolii şi în special [[Petru]], să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16 </ref>.
:Apostolii trebuie să fie bucuroşi pentru oricine se mântuieşte, asemenea lui [[Hristos]], care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56,Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 433-434 </ref>, aşa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduţi se afla chiar îndreptatul [[Zaheu]], mai-marele vameşilor.<ref>Luca 19.1-10 </ref>
'''Îndatorarea faţă de pizmaş'''
:Nu este bine să mănânci pâinea celui [[pizmaş]] şi nici să pofteşti mâncărurile lui alese, căci el este unul care îşi face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, şi astfel bucatele mâncate vor fi vărsate şi cuvintele plăcute spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieşi la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref><ref name="Anania"/>
==Invidia şi falsa înţelepciune==
'''Disputele sofistice încurajează pizma'''
:Apostolul [[Pavel]] îi scrie lui [[Timotei]] să se ferească de sofiştii mândri care socotesc că evlavia este mijloc de câştig şi care au boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se nasc [[pizma]], [[certurile]], [[clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceştia devin astfel oameni lipsiţi de adevăr şi stricaţi la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref><ref name="Anania"/>
'''Invidia nu poate coexista cu înţelepciunea adevărată'''
:Apostolul [[Iacov]] scrie că invidia nu poate coexista cu [[înţelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte fapte [[blânde]], ci doar cu falsa înţelepciune, cea pământească, care presupune [[pizmă]] amară şi duh de [[ceartă]]. Iar acolo unde acestea apar este „tulburare şi tot felul de fapte rele”. Aşa că cei ce se pretind înţelepţi având o astfel de [[înţelepciune]] se laudă şi mint împotriva [[adevărului]].<ref>Iacov 3.13-16</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>
== Lupta împotriva pizmei ==
:'''Apostolii în luptă cu pizma'''
Apostolul [[Pavel]] le scrie locuitorilor din [[Tit]] ca şi apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă”, vrednici să fie urâţi şi urându-se unii pe alţii. Ei au fost mântuiţi „pentru îndurarea lui” (şi „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea naşterii din nou” ([[botezul]]) şi prin „înnoirea făcută de Duhul Sfânt vărsat din belşug” peste ei pentru ca, odată „socotiţi neprihăniţi prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejde]], moştenitori ai vieţii vecinice”. [[Pizma]] era văzuta de sfântul apostol [[Pavel]] ca un real pericol chiar în sânul primelor comunităţi creştine. Astfel apostolul [[Pavel]] se teme sa nu găsească gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. <ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>.
:'''Lepadarea pizmei'''
Apostolul [[Pavel]] le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut şi se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[beţii]], [[curvii]], fapte de ruşine, [[certuri]], [[pizmă]]) şi să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Lepădarea [[invidiei]] (alături de răutate, vicleşug, prefăcătorie şi clevetire) este o condiţie absolut necesară în drumul spre [[mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 63</ref><ref name="Anania"/> [[Invidia]] trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învăţătura lui [[Dumnezeu]] <ref>1Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin porunca a 10-a, dată de [[Dumnezeu]] lui [[Moise]] pe muntele [[Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> şi ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[Pavel]], să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 135</ref> şi să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 78 </ref> Căci [[iubirea]] frăţească, creştinească alungă [[pizma]] definitiv din inima omului, după cum ne încredinţează apostolul [[Pavel]]:
<blockquote>
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
:nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
:acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. <ref>1 Corinteni 13.4-7,Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 141</ref></blockquote>
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
# English Standard Version Bible, 1971
# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere şi note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere şi note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
#Sfinţii Varsanufie şi Ioan -Scrisori duhovniceşti în Filocalia 11, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae
::Editura Apologeticum, 2005
==Note==
<references/>
