14.992 de modificări
Modificări
→Proorocul Ilie Tesviteanul în Vechiul Testament
:''"Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvîntul meu!"''
Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la [[Samaria]] (regatul sudic, ''al lui Iuda'', păstrase capitala tradiţională - [[Ierusalim]]ul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenţei soţiei sale, Ahab a încălcat ''Legea'', instaurând cultul idolulului fenician Baal şi a altor zei "împrumutaţi" de la fenicienii din Tir şi Sidon. Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mulţi supuşi ai săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israil, închinându-se idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul - de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci şi pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.<br>
Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului şi sfaturile lui Ilie; ca urmare s-a împlinit profeţia lui Ilie - a început o secetă cumplită, nici-o picatură de ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană şi foametea; nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la adevărata credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, înveșmântat doar cu o piele de animal, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiția bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu [[mănăstire]]a Hozeva, care mai există şi astăzi, unde a trăit şi Sfântul [[Ioan Iacob Hozevitul]]). Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure) pentru a-i aduce pâine dimineaţa și carne seara, ca să poată supravieţui.<br>
Când secă şi râul Chorrath, Dumnezeu îl trimise pe Ilie la Sarepta Sidonului, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei. În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datoria ospitalității și îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalității sale: la cuvântul Proorocului, covata sa cu făină și ulciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, şi după ce suflă de trei ori asupra trupului neînsuflețit, chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profețind astfel învierea morților (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=17 17:2-24]).
Ilie se arătă în faţa regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îi ceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu cei 450 de profeţi ai lui Baal şi cei 400 de profeţi ai zeiţei feniciene Aşera, care erau întreţinuţi de Izabela. Cînd toată lumea fu adunată, Ilie le zise: "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia". Poporul însă n-a răspuns nimic. Ilie ceru atunci ca doi viţei să fie pregătiţi pentru sacrificiu şi să fie aşezaţi pe rug, dar fără să aprindă focul şi îi lăsă pe falşii profeţi să aducă primii sacrificiul. Aceştia îl invocară cu strigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul înălţă un [[altar]] cu 12 pietre, reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel, săpă un şanţ larg în jurul altarului, pe care puse viţelul jupuit de piele, şi porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă din belşug peste acesta, astfel încât să se umple şanţul. Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] şi [[Iacov]]. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul şi apa. Tot poporul căzu atunci cu faţă la pământ strigând : "Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu!". Din porunca lui Ilie, falşii profeţi fură prinşi şi uciţi cu toţii. El îl anunţă apoi pe Ahab că seceta avea să înceteze în curând , apoi se urcă în vârful Muntelui Carmel şi, plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchi şi mintea adunată în inimă, începu să se roage. De şapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul, în direcţia mării, iar a şaptea oară un norişor îşi făcu apariţia, cerul se întunecă şi ploaie căzu din belşug, răspândind pe pământ binecuvântarea cerească.
Ilie aflând apoi că Izabela vrea să se răzbune pe el pentru uciderea profeţilor zeului Baal, s-a refugiat la Beer-Şeba, în regatul Iuda. Acolo, mai exact pe muntele Horeb, i s-a arătat din nou Domnul, spunându-i: "''Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel, iar pe [[Elisei]], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.''" (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=19 19:15-17]).
După câţiva ani, Ilie a fost trimis iarăşi de Dumnezeu la regele Ahab, ca să-l avertizeze pe acesta că va fi pedepsit pentru fărădelegile sale, îndeosebi pentru uciderea lui Nabot (la instigarea aceleeaşi Izabela). Trei ani mai târziu, Ahab a pierit într-o luptă cu sirienii, fiind pedepsit pentru păcatele sale. L-a urmat pe tronul Israelului fiul său, Ahazia, care a comis aceleaşi păcate ca şi Ahab: "Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său" (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=22 22:52-53]).
Ahazia căzând bolnav, a vrut să consulte oracolul zeului Baal. Ilie a ieşit în calea trimiţilor trimişilor regali, mustrându-i pentru faptul că se adresau unui idol păgân, în loc să se roage Dumnezeului părinţilor lor, şi a proorocit moartea iminentă a lui Ahazia, ceeace s-a şi întâmplat în scurt timp. Când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să îl ia pe Ilie la sine, sfântul prooroc şi cu Elisei (care devenise ucenicul său) mergeau de la cetatea Ghilgal spre cetatea Betel. Ilie, cu smerită cugetare, voia să tăinuiască faţă de Elisei preamărirea ce era să i se facă de către Dumnezeu, şi a zis către Elisei: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel". Elisei, cel care mai târziu avea să devină şi el un sfânt şi mărit prooroc, ştiind deasemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi". Acestea s-au repetat şi la Ierihon şi la Iordan.Când amândoi sfinţii prooroci au ajuns la râul Iordanului, Ilie a luat cojocul său şi, învârtindu-l, a lovit apa cu acesta; apa s-a despărţit în două şi au trecut amîndoi ca pe uscat. După ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei: "Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine". Elisei a răspuns: "Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine". Ilie i-a zis: "Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea cînd voi fi luat de la tine, ţi se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ţi se va împlini cererea".Pe cînd mergeau ei şi grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car cu cai de foc şi Ilie a fost luat spre cer. Elisei privea şi striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!", ca şi cum ar zice: "O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea şi cu râvna ta ai ajutat împărăţia lui Israel, decât multă mulţime de viteji şi de călăreţi înarmaţi", şi nu l-a mai văzut. Elisei s-a apucat de hainele sale şi le-a rupt tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dânsul şi, luându-l, a stat pe malul Iordanului; deci, despărţind cu el apa ca şi Ilie, a trecut pe uscat; şi astfel s-a făcut moştenitor darului care lucra în învăţătorul lui (II Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=2 2:1-15]).
==Sfântul prooroc Ilie în Noul Testament==
