14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa
Multe informaţii preţioase despre viaţa bisericească a primelor comunităţi creştine provin din aşa-numitele "''Acte martirice''", documente întocmite în limba latină după procesele intentate de către autorităţile romane împotriva celor ce au pătimit pentru credinţa lor. Dintr-un astfel de ''Act martiric'' aflăm că Sfântul Irineu era episcop în scaunul de la Sirmium şi că a fost judecat şi condamnat la moarte de către ''Probus'', guvernatorul provinciei romane ''Pannonia Inferioară'', în anul 304, pe baza edictelor împotriva creştinilor decretate de împăratul [[Diocleţian]] în 303 şi 304.
Cetatea Sirmium se afla în provincia romană Pannonia Inferioară, lângă Singidunum (Belgradul de astăzi) şi era resedinţa ''Caesarului'' Galerius, ginerele lui Diocleţian. Acea zonă geografică (din Serbia de acum) era locuită, în principal, de traci romanizaţi, iar religia creştină începuse să se răspândească într-un mod care îl îngrijora pe Galerius, un inamic declarat al creştinilor (majoritatea surselor istorice pun începerea [[Persecuţii împotriva creştinilor|marii persecuţii]] pe seama lui Galerius, care era un anticreştin fanatic. ).
La ordinul expres al ''Caesarului'' Galerius, în provinciile dunărene (''Illyricum'' şi ''Pannonia Inferior''), în care creştinii erau numeroşi, au fost puse în aplicare edictele (decretele) imperiale de persecutare a creştinilor. Printre creştinii arestaţi şi aduşi la judecată s-a numărat şi Irineu, tânărul [[episcop]] al cetăţii Sirmium. Acesta era căsătorit şi avea copii mici, întrucât pe atunci episcopii erau fie [[monah]]i, fie căsătoriţi - regula privitoare la celibatul episcopilor avea să fie prevăzută mai târziu, în cadrul [[Sinoade Ecumenice|Sinoadelor Ecumenice]].
Pentru credinţa sa în Hristos, episcopul Irineu a fost adus în faţa guvernatorului Probus, care i-a spus ceea ce se spunea fiecărui creştin în acea perioadă: "fie îşi păstrează viaţa, ca păgân, fie va muri, ca alţi creştini". La porunca de a jertfi zeilor, Probus s-a lovit de refuzul stăruitor al tânărului episcop. Pentru aceasta, Irineu a fost supus la chinuri, dar pe toate le răbda cu puterea rugăciunii. Şi au venit cei apropiaţi lui, părinţii, soţia şi copiii săi, care, văzând ce suferinţe îndura, îl sfătuiau să se supună poruncii împăratului. Tuturor le-a răspuns prin cuvintele Domnului [[Iisus Hristos]]: "''De cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el în faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri''".
==Proslăvirea==
