354 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
'''Nestorianismul''' este o [[erezie]] hristologică care a aparut în Biserică în secolul al cincilea ca o încercare de a explica raţional şi de a înţelege încarnarea Logosului [[Logos]]ului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul învaţă că cele două esenţe divină şi umană sunt separate şi sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin, care locuieşte în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost crucificat", pentru că ei cred ca omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei resping termenul Theotokos (Nascătoare de Dumnezeu) dat fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos (Născătoare de Hristos) sau Anthropotokos (Născătoare de om).
==Originea Nestorianismului==
Ideile nestoriene au apărut pentru prima dată în scrierile lui Diodor din Tars împotriva ereziei lui Apolinarie. Negând Apolinarianismul, Diodor a scris că la începutul încarnării şi după încarnare, naturile divină si umană ale lui Iisus Hristos au fost separate în aşa fel încât au fost complet independente fără să se unească într-un fel.
Aceste idei au fost dezvoltate mai târziu de Teodor din Mopsuestia (3??-429), un învăţat al şcolii antiohiene. Teodor a învăţat că naturile umană şi divină ale lui Hristos au fost complet separate, că a fost doar un contact între ele, dar nici o uniune de vreun fel. Dezvoltând aceste idei, Teodor a scris că Omul Iisus a fost născut de Fecioara Maria în mod natural şi cu toate greşelile umane şi Dumnezeu [[Logos|Logosul (Cuvântul)]], cunoscând triumful Omului asupra păcatului, a ales să răscumpere umanitatea prin Omul Iisus unindu-se cu El prin Har încă de la concepţia Sa. Datorită triumfului său asupra păcatului, Omul Iisus a fost demn să fie numit Fiul lui Dumnezeu în timpul Teofaniei. Apoi, după triumful său complet asupra păcatului din timpul crucificării, a fost unit mai mult cu Logosul Divin, devenind instrumentul prin care Dumnezeu a salvat umanitatea.
Avînd la bază aceste idei, Teodor a fost primul care s-a opus numirii lui Iisus Hristos ca Dumnezeu. De aceea, s-a opus termenilor de "Dumnezeu a fost crucificat ", "Dumnezeu a suferit ", sau "Dumnezeu s- a născut ", pentru că, credea el, numai Omul Iisus s-a născut şi Dumnezeu a sălăşluit în Omul Iisus. Pentru acest motiv, Teodor l-a numit pe Iisus Theofor (Purtător de Dumnezeu). S-a opus de asemenea termenului de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, pentru că, credea el, a dat naştere numai Omului Iisus. Convingerile lui Teodor au fost eretice, pentru că, ajungând la o concluzie logică, neagă mântuirea şi salvarea; dacă numai Omul Iisus a suferit pe cruce şi a murit pentru păcatele oamenilor, atunci cum suferinţa unui om mântuieşte întreaga umanitate?
