Modificări

Salt la: navigare, căutare

Haralambie

209 octeți șterși, 10 februarie 2010 19:35
Martiriul
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau, Porfirie şi Vaptos au mărturisit credinţa lor în Hristos, dar au fost omorâţi pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi dintre cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l [[botez]]e. Deasemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creştinilor din provincia pe care o guverna, intenţionând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, şi chiar şi învierea unor morţi. Locuitorii întreagii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în [[Iisus Hristos]].
Împăratul Septimiu Sever, care se afla atunci la [[Antiohia]] (în vestul Asiei Mici), când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie indignată şi a trimis o trupă de trei sute de soldaţi pentru a-l aresta pe Haralambie şi a-l aduce în faţa lui. Soldaţii nu s-au mulţumit doar cu arestarea sfântului ci l-au supus şi la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului şi trăgându-l de ea pe drum. Odată ajuns în Antiohia, Sfântul mucenic a fost supus la alte chinuri: soldaţii împăratului i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars faţa şi i-au jupuit pielea de pe trup; însă Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.
 
Severus, when he heard about this from Lucian, was outraged and sent in three hundred troops to arrest Charalampus and drive spikes into his spine. They were to drag him from Magnesia to a nearby town. But after they had dragged him about a mile and a half, two of the soldiers' horses began talking to the soldiers in a great voice calling them minions of the devil. The horses said to free Charalampus lest they be harmed. This frightened them and they stopped the torture.
The devil, in the guise of an old man, came to Severus and told him that Charalampus was a magician and had captured his whole army. At this time Charalampus was brought to Severus. He ordered that a skewer be made to pierce his chest so they could hang him over a fire. There were two witnesses to this torture by fire. One was the emperor's concubine and the other her sister. They assisted with the torture. The sister could not tolerate the torture of such a good man and begged for Charalampus to receive her as a Christian. The fire died out and Charalampus was untouched by it.
14.992 de modificări

Meniu de navigare